Daniela
Tiger
Când
roua din ochi se prelinge,
Iar
timpul pierdut ne adoarme,
Iubirea,
pe trupul ce ninge
Se-nnoadă
în nu știu ce karme.
Pe
suflet e praf și rugină
În
straturi ce nu pot fi scoase,
Castelu-i
ruinat, nu-i regină,
Rămas-au
doar vorbe stâncoase.
Iar
anii se scurg, implacabil,
Viorile
tac, numai struna
Se
rupe, nimic nu-i valabil,
Nici
soarele, gândul sau luna.
Un
strop de răgaz mai cer, Doamne,
Să
caut clepsidra, nisipul,
S-ating
frunze galbene-n toamne,
Apoi,
în neant, să-mi uit chipul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu