CĂLĂTORIE

Cernat Mirela

S-or mistui încet văpăile iubirii

în zborul survolând legile firii

al căror derulări vor conteni

ultimul somn când ne-o sfinți,

dar pân-atunci rămâne-vom acesteia stăpâni

îndepărtați durerilor vărsate în genuni,

căci umbrele de lacrimi mi le-aduni

însăilându-le-nstelat într-ale bolților cununi

și-n calde mângâieri învingem pe pământ

toți norii grei prin îngânarea unui imn presfânt

despovărându-ne păcate-n nou așezământ

basmului despletit de temeri prin descânt

sădind simțirilor în inimi încrustate

arome cu vesele petale-nflăcărate

dintr-un izvor al nostru rădăcinile-i adăpate

vor rămânea până le-o vrea neantul înfiate,

iar când pe frunți albastre irizări

ne-or ninge lin deznodământul din visări

vom rătăci chemarea terestrei fremătări

reîntâmplându-ne frumos în alte lumi din zări...