Chemare

Ciobotariu Maria

Vino...

 

în palma ta

 

să adorm

 

sub aripa

 

ocrotitoare a vieţii

 

unde vântul

 

se rătăceşte

 

şi tremură

 

sub şoapte.

 

Cu răsuflarea

 

caldă

 

împleteşti

 

zorii

 

alungând

 

umbra nopţii

 

în cântecul lunii

 

ascundem suspine

 

cu vise lungi

 

sub perina

 

de lumină a zilei

 

la poarta cuvintelor

 

nenăscute

legănate de zâmbet.

Hitler catre Ponta

Valentin Pantea

Domnule Ponta, mi-a adus Lucifer la cunostinta ca, l-ai comparat pe Basescu cu mine, o comparatie nefericita pt. ca ma simt extrem de jignit.

Pai crezi tu plagiatorule ca, daca Basescu era ca mine tu mai erai prim ministru?

mai existau partide ?

mai existau televiziuni impotriva mea ?

mai exista media in general?

Mai exista justitie?

Iar condamnatii precum Nastase,Voiculescu, Becali etc. mergeau in lagare direct la munca silnica pe viata.

In concluzie, nu stiu in ce categorie sa te bag, prost, cretin, incult, si ceea ce ma nelinisteste este ca, intr-o zi vei veni aici la noi si nu o sa stim cum sa ne comportam cu tine.

Esti atat de prost ca, nici raul nu-l faci ca lumea.

O sa ne plictisim cu tine aici cum se plictisesc cei de deasupra.

Stalin si Mao ma implora sa te acceptam ca esti cu ei.

Vom vedea.
Adolf.

PRIN OCHII TĂI, FĂRĂ LUMINĂ

VALY PLUGAR

Prin ochii tăi, fără lumină,

Văd lumea, cum o vezi, doar, tu.

O văd, cu soare şi senină,

Uitându-mă, în jur, cu sufletu.

Poate, luna a ieşit, din norii,grei, de ploaie.

Iar stelele, au răsărit, în nopţile târzii.

E lumea, care-o văd, cu inima vioaie,

Şi care simte, parfum de strugurii, din vii!

Văd o floare, care îşi desface

Petalele, prin ochii tăi.

Şi ştiu că ţie îţi va place,

S-o simt la fel, cu ochii mei!

Mă-ntrebi, de soarele-i pe cer.

Pământul, de-i plin de lumină!

Ai vise, ce nicicând nu pier,

Şi-ţi doreşti,ca viaţa să le ţină.

De funia, zâmbetului, te leagă,

Dragostea, prin ochii mei.

Tu simţi, vibrând, că lumea-ntreagă,

E parfumul, florilor de tei!

Pe drumul vieţii, de păcat.

Tu, vezi doar raiul luminos!

Zâmbeşti, dar scoţi şi un oftat,

Că ochii mei, îţi spun ce e frumos!

ALT PROST. CU STEA ÎN FRUNTE.

Neculai Constantin Munteanu

Mai acum vreo doi ani, Dan Șova, PSD-ist cu o beznă în cap de s-o tai cu cuțitul, susținea într-o emisiune de televiziune că, în pogromul de la Iași, numai „23-24 de cetățeni români de origine evreiască [...] au fost omorâți de soldații din armata germană” și că „la masacrul de la Iași nu au participat români”. 


Afirmația a stârnit proteste vehemente din partea unor istorici, dar și a opiniei publice din țară și de peste hotare. Întru apărarea prietenului și întru dregerea busuiocului a sărit Victor Ponta. Fusese o gafă, punctul de vedere al PSD era în contradicție cu ceea ce a zis Dan Șova. Gafeurul urma să plece la Muzeul Holocaustului de la Washington, „să vadă cu ochii lui ceea ce am vazut și eu și ce s-a întamplat în Romania cu evreii care au fost omorâți și în România și în Transnistria”. 


Rămâne un mister de ce un ins, istoric pe deasupra, trebuia trimis la Washington pentru a afla ce s-a întâmplat cu evreii din România în timpul celui de al doilea război mondial, când era suficient să citească vreo două, trei cărți de istorie, existente și în țară. Cu acel prilej, unii au scris sec : „Un prost - Dan Șova”.


Și iată, abia au trecut doi ani, și alt PSD-ist, Victor Ponta el însuși, face o altă afirmație de o extremă gravitate : „Cred că efectele asupra societăţii româneşti lăsate de cei 10 ani de regim Traian Băsescu sunt destul de asemănătoare cu cele lăsate de regimul nazist în Germania”. 


Citești, te freci la ochi și nu-ți vine să crezi. În secolul 21, prim ministrul unei țări europene stabilește similitudini de retardat mintal, neștiind ce a fost și ce a însemnat un „regim nazist”. Și nu-și pune nici o secundă problema că în cei zece ani de regim Traian Băsescu el a fost politician, parlamentar, ministru și prim ministru ! Și a tăcut ! Dacă n-a fost inconștient când a făcut afirmația, îl paște pușcăria. Pentru compliciate cu un regim cu efecte „asemănătoare cu cele lăsate de regimul nazist în Germania”. În plus, cum va da ochii primul nostru ministru cu liderii țărilor din Uniunea Europeană, și nu numai, vinovați de a fi întreținut relații cu o țară condusă de un fel de emul al lui Adolf Hitler ?


Victor Ponta, ești un tont. 

Și un prost mai mare decât Dan Șova. 


Du-te ! Și să te întorci doar după ce o să afli că din cărți trebuie să și înveți, nu doar să copiezi.

Mai mult, mai des ... a ta

Shanti Nilaya

... Si daca n-ai sa vii, iubite

iti zic sa stii: n-am sa fac caz

Iti stau de pe acum cuminte

La gandul ca-mi va fi necaz,

sa nu ma vezi! ... Sa nu pot dara,

cu flori de trandafir sa-ti pun,

Pe obiceiul tau de seara,

Concert de pian, pt parfum ...

Esente pale volatile,

Plecari de vis din trupul meu

Tarziu, ca umbra credincioasa

Ca ruga catre Dumnezeu,

ti-or aminti de paradoxuri

-pe chip paloare ca de crin-

Desi-s cuminte, nazuroasa

Ades prea mandra, ma inclin ...

Dar uite, nu-mi deschizi azi usa!

...Pianul tace incordat,

in curba lui ascund tristete-

lucruri in jur se sterg ciudat,

si-ncerc sa ies din colivie

-a mea, a ta ... ah, sa-mi respiri

Din palma-ntinsa cu petale

Cohortele de trandafiri

Visez si visul lung imi pare

Ce-i nasterea? ... fara pacat,

tisnire de scantei divine

frantura ca de gand curat

din Infinit catre materii ...

Manati de legile prea vechi,

Doi poli impinsi pe timpul serii

In cautare de perechi!

Revin, mi-e camera prea rece

Privesc de asteptare-n jur,

Cum lucrul vietii se petrece

si-n toate-si face iar contur.

Ma las subtila si usoara

Adusa-n dans pe varfuri, stii?

In seara asta-s o petala

Chia daca nu ma vezi, ... nu vii

...De flori atinsa imi e mana

ma hotarasc sa-ti cant acum,

Sa-ti pun pe obiceiul serii

concert de pian ... pentru parfum

Si fie darul pretul clipei

-avara sunt de e asa-

Mai scumpa sa ma dau dorintei

De-a fi mai mult, mai des ... a ta !

Putin, Andropov, Ceauşescu şi apărarea democraţiilor

Petre M. Iancu

Fascinată ca de şarpe, bună parte din lumea occidentală îşi ţine răsuflarea şi aşteaptă un cât de mic semn concesiv din partea lui Vladimir Putin.


În Ţara Galilor, liderii NATO s-au strâns, plini de compasiune, în jurul preşedintelui ucrainean Petro Poroşenko. E vorba de omul a cărui ţară a ales democraţia, enervând atât de rău Moscova încât Rusia a dezmembrat-o şi a implicat-o într-un război.


Acestei ţări, liderul de la Kremlin i-a administrat mai nou o câtuşi de puţin suprinzătoare înfrângere militară. Anterior, tancurile Rusiei cotropiseră estul Ucrainei, ocazie cu care Moscova a încălcat o sumă de tratate internaţionale şi şi-a bătut joc, din nou, de dreptul internaţional şi de ordinea postbelică europeană.


Lui Poroşenko, liderii lumii libere n-au avut să-i dea decât o caldă strângere de mână, cuvinte bune, ajutor simbolic, promisiuni vizând o proximă susţinere. De ajutor concret, de arme, de o modernizare a caducului echipament al militarilor ucrainean nici vorbă...Cel puţin deocamdată...


Asta, în timp ce din Republica Moldova se aude că "omuleţii verzi" ai lui Putin se antrenează din greu, alături de sute de găgăuzi separatişti, la Bălţi şi la Chişinău.


Nu puţini lideri apuseni continuă să dea semne că, în pofida limbajului clar al realităţii unei agresivităţi imperialiste de o virulenţă nemaipomenită din 1939 încoace, speră în continuare în înţelepciunea, raţionalitatea, luciditatea şi predictibilitatea omologului lor rus. Dată fiind inapetenţa lor pentru fapte şi frica lor de acţiuni energice şi angajante, apte să irite cu adevărat Kremlinul, o serie de demnitari din vest afirmă că ar miza pe sancţiuni ca instrument în stare să-l convingă într-un viitor neprecizat pe Vladimir Putin să nutrească sentimente, cândva, poate, mai bune.

Glasnost şi adevărata sa semnificaţie

Ceea ce aminteşte de un capitol al istoriei scris de liderii sovietici şi de şeful KGB, Andropov, cu Ceauşescu în rolul principal, capitol inaugurat în anii 70 ai veacului trecut şi descris extrem de instructiv în „Dezinformare”, ultima carte a generalului Pacepa, un martor ocular.


Cartea, apărută anul trecut în SUA conţine varii pasaje edificatoare despre adevăratul înţeles al termenului de „glasnost”. Care nu e defel „transparenţă”, cum, de la „perestroika” lui Gorbaciov încoace, s-a crezut şi se mai crede eronat. Ci, potrivit lui Pacepa, e „cel mai secret secret al Kremlinului”, înseamnă poleirea imaginii conducătorului comunist şi e, de fapt, reversul medaliei a cărei faţă e discreditarea adversarilor sistemului totalitar.


Aflăm astfel, mulţumită inestimabilei mărturii a fostului spion-şef al Securităţii, defectat în 1978 în SUA şi condamnat la moarte de regimul ceauşist, că Andropov l-a primit pe Pacepa la Moscova spre a monta împreună cu poliţia politică comunistă a României o amplă operaţiune. Era vorba de una pe termen lung, de rebranduire a lui Ceauşescu.
„Lasă-i pe nătării din vest să creadă că vrei să-ţi împodobeşti comunismul cu un strop de democraţie şi te vor polei în aur”, i-ar fi spus atunci Andropov trimisului Securităţii. Crapulosului tiran de la Bucureşti, care avea apoi să-şi condamne propriul popor român la foame, frică şi frig, urma să i se fabrice şi să i se lustruiască prin dezinformări constante o imagine de reformist. Ceea ce s-a şi făcut atât de eficient încât cuplul de lideri totalitari, format dintr-un criminal şi o semianalfabetă a ajuns, spre ruşinea celor două ţări anglo-saxone, să fie primit nu doar în SUA, ci şi la Londra, de către însăşi regina Angliei.


Acelaşi Pacepa evocă şi începutul „glasnostului” efectuat de KGB în beneficiul fostului său ofiţer şi rezident din Dresda, Vladimir Putin. Căruia, imediat după venirea la putere, în 1999, i s-a confecţionat o imagine de lider pasămite europenizat, apt, chipurile, să-şi modernizeze ţara, în genul etichetei lipite cândva de ţarul Petru cel Mare al Rusiei.

De la civilizaţie la barbarie şi retur

Întreţinută cu grijă, preţ de un deceniu şi jumătate, de propaganda rusă, credibilitatea aiuritoare a acestui chip de fals civilizator pare încă să mai reziste întrucâtva până şi barbariei tancurilor Moscovei invadatoare în estul Ucrainei. Totuşi, figura dictatorului culturist s-a scofâlcit aproape la fel de vertiginos precum cel ascuns al chipeşului Dorian Gray, imaginat cândva ca apogeu al ticăloşiei de către Oscar Wilde. Aproape la fel de rapid s-a ridat şi al lui Ceauşescu în anii 80.

Că vestul n-a tras încă, la summitul NATO din Ţara Galilor, chiar toate concluziile necesare din comportamentul lui Vladimir Putin, în speţă din faptele liderului de la Kremlin şi nu din vorbele diversioniştilor săi, ţine de un mărunt neajuns al statelor de drept occidentale. „Din cauza naivităţii lor şi a confortului dat de prosperitate, democraţiile au uneori nevoie de ceva mai mult timp înainte de a înţelege semnele timpului” şi de a-şi proba capacitatea de a se apăra, scria, la 5 septembrie, ziarul Die Welt, pe marginea summitului NATO.



Cotidianul berlinez solicita vestului mai multă fermitate în raport cu „agresiunea dezlănţuită a Rusiei” lui Putin. Fermitate de care, paradoxal, n-ar fi fost probabil nevoie, dacă n-ar fi existat nerăbdarea vestului de a crede, în pofida evidenţei, în spectaculoase convertiri la democraţie ale unor dictatori nespăşiţi. Unuia din ei i se zice, mai nou, edulcorant, „asertiv”, când de fapt Putin nu e decât reîncarnarea tiranului nepocăit, mincinos, agresiv şi sângeros, care trece peste cadavre spre a-şi asigura puterea. Şi pe care doar duritatea şi solidaritatea îl mai pot opri.

Târziu

Vasile Ionac

Îmi picură în pod a ploaie

Și-a umezeală, și-a pustiu

Și-a drumuri care se îndoaie

Înspre-ndoială și târziu.

Îi scriu și azi, ca ieri tristeții,

Pe coli de toamne ce-au plecat.

Îi scriu de-o viață tinereții

Care-mi măsoară lungu-n lat.

La masa poftelor puține

Sudalmele vânjos roiesc;

Și foamea e un fel de bine

Dac-o ignor și-i viețuiesc.

Bețiile ades m-adună

În dragostele ce-au trecut,

Precum un lăutar, pe strună,

Înscrie doru-n absolut.

Aș mai porni spre o pornire

Dar zările nu prea mă vor,

Căci știu, mai am de-un strop uimire,

Și ce-aș putea să le dau lor? ...

Femeile, sunt ca femeia:

Dacă nu ai ce-ar fi dorit,

Pun lacătul și-aruncă cheia

De unde cândva ai iubit.

Peste-ntristări, peste uitare,

Plouă vechi a vreme nouă.

În ochi port ocne-ntregi de sare;

Parcă și a mine plouă ...