La oglindă

George Coşbuc

Azi am să-ncrestez în grindă -

Jos din cui acum, oglindă!

Mama-i dusă-n sat! Cu dorul

Azi e singur puişorul,

Şi-am închis uşa la tindă

Cu zăvorul.

Iată-mă! Tot eu cea veche!

Ochii? hai, ce mai pereche!

Şi ce cap frumos răsare!

Nu-i al meu? Al meu e oare?

Dar al cui! Şi la ureche

Uite-o floare.

Asta-s eu! Şi sunt voinică!

Cine-a zis că eu sunt mică?

Uite, zău, acum iau seama

Că-mi stă bine-n cap năframa

Şi ce fată frumuşică

Are mama!

Mă gândeam eu că-s frumoasă!

Dar cum nu! Şi mama-mi coasă

Şorţ cu flori, minune mare -

Nu-s eu fată ca oricare:

Mama poate fi făloasă

Că mă are.

Ştii ce-a zis şi ieri la vie?

A zis: - "Ce-mi tot spun ei mie!

Am şi eu numai o fată,

Şi n-o dau să fie dată;

Cui o dau voiesc să-mi fie

Om odată".

Mai ştiu eu! Şi-aşa se poate!

Multe ştiu, dar nu ştiu toate.

Mama-mi dă învăţătură

Cum se ţese-o pânzătură,

Nu cum stau cei dragi de vorbă

Gură-n gură.

N-am să ţes doar viaţa-ntreagă!

Lasí să văd şi cum să leagă

Dragostea - dar ştiu eu bine!

Din frumos ce-l placi ea vine -

Hai, mă prind feciorii dragă

Şi pe mine!

Că-s subţire! Să mă frângă

Cine-i om, cu mâna stângă!

Dar aşa te place dorul:

Subţirea, cu binişorul

Când te strânge el, să-ţi strângă

Tot trupşorul.

Braţul drept dacă-l întinde

Roată peste brâu te prinde

Şi te-ntreabă: "Dragă, strângu-l?

Şi tu-l cerţi, dar el, nătângul,

Ca răspuns te mai cuprinde

Şi cu stângul.

Iar de-ţi cere şi-o guriţă -

Doamne! Cine-i la portiţă?

Om să fie? Nu e cine!

Hai, e vântul! Uite-mi vine

Să văd oare cu cosiţă

Sta-mi-ar bine?

O, că-mi stă mie-n tot felul!

Să mă port cu-ncetinelul:

Uite salbă, brâu, şi toate!

Şi cosiţe cumpărate,

Stai, să-nchei şi testemelul

Pe la spate.

Uite ce bujor de fată -

Stai să te sărut o dată!

Tu mă poţi, oglindă, spune!

Ei, tu doară nu te-i pune

Să mă spui! Tu ai, surată,

Gânduri bune.

De-ar şti mama! Vai, să ştie

Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!

D-apoi! N-am să fiu tot fată,

Voi fi şi nevast-odată:

Lasí să văd cât e de bine

Măritată.

Că mi-a spus bunica mie

Că nevasta una ştie

Mai mult decât fata, juna,

Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna -

Şi mă mir eu ce-o să fie

Asta una!

Brâu-i pus! Acum, din ladă

Mai ieu şorţu! O să-mi şadă

Fată cum îmi stă nevastă...

Aolio! Mama-n ogradă!

Era gata să mă vadă

Pe fereastă.

Ce să fac? Unde-mi stă capul?

Grabnic, hai să-nchid dulapul

Să mă port să nu mă prindă.

Salbă jos! Şi-n cui oglindă!

Ce-am uitat? Închisă uşa

De la tindă.

Intră-n casă? O, ba bine,

Şi-a găsit nişte vecine,

Stă la sfat... toată-s văpaie!

Junghiul peste piept mă taie;

Doamne, de-ar fi dat de mine,

Ce bătaie!