Aura Popa
Sunt
prinsă-ntr-o capcană de uimire
Iar
gleznele-mi de gând au mari dureri...
Ţi-am
recompus cuprinsul în neştire
Dar
nu te-am regăsit la fel ca ieri
Pe-acel
văzduh de trecere, zănatic...
Ţi
se reflectă pasul în oglinzi
De
ne-ntâmplare şi-un halou apatic
Îţi
defineşte umbra... Pari că tinzi
Spre-accente
de răspuns numai când tace
Poemul
în zăpezi de chihlimbar
Şi
doar când harta hărţii se preface
În
cratima ce-o ţii în buzunar
Ca
să pronunţi genunile-mpreună...
Sunt
prinsă-ntr-o capcană de uimiri
De
când te ţin tristeţile de mână
Şi
nu ai decât noapte în priviri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu