Ciobotariu Maria
Am
rămas în pragul dimineţii
sub
colţul meu de univers
soarele
acoperă
ploaia
de visuri
oare
am să mai văd chipul tău?
prea
multă îndoială
cuvintele
curg în râuri
prin
faţa mea
vibraţiile
distanţei,
s-au
închis într-un
sâmbure
de adevăr
deodată
plouă...
respir
simfonii
de
gânduri neîmpărtăşite
povestea
noastră,
nu
ştiu dacă a existat...
o
nouă zi, un nou început
câmpuri
de verdeaţă
se
aştern la orizont
culeg
o amintire din timpul
împărţit
la doi
o
boabă de rouă albastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu