Sunt trecător

Rodica Constantinescu

Sunt trecătorul ce trece peste podul suspinelor

şi brăzdez drumurile sorţii cu paşi apăsaţi

căutând să las o urmă luminată de iubire,

când mă rătăcesc stau acoperit de lacrimi

chemând o pasăre albă să îmi cureţe

cerul de umbre gri şi

perfide.

Sunt trecătorul legat de anotimpurile vieţii

devenit uneori pasăre captivă-n colivia iernii,

o iarnă prematură anunţată de viscolul gândurilor viclene,

însă conştiinţa nu doarme vrăjită de efemer,

se luptă cu egoul ca sufletul să fie copil, să scape

de rătăcirea paşilor

fără urmă.

Sunt trecătorul cu palmele rănite de biciuirea relelor farisee,

mă oblojesc murmurând o rugăciune-flacără

care să lumineze în noaptea minţii, cuvântul-cheie,

să-l aducă împreună cu gândul-duh

într-un psalm pe care să-l cânt împreună

cu candela ce încă mai

are untdelemn.