Jurca Marinela Florina
De
ce ne plânge în suflet trecutul ?
În
faţa durerii, de ce ne-am pierdut scutul ?
De
ce amintirea, scobeşte din noi ?
De
ce-n drumul vieţii, e furtună şi ploi ?
De
ce ochi-n lacrimi, îşi tot pierd culoarea?
De
ce azi iubirea, îşi pierde splendoarea ?
Mă-ntreb
uneori, când sufletu-mi doare ...
De
ce-n drumul meu, sunt doar ploi, şi nu-i soare ?!
Destinu-i
de vină, că nu-i fericire ?
Că
sufăr, că plâng, că nu am iubire ?
Sunt
ploi care cad, pe suflet mă ard ...
Mă
zbat ca să ies, din eter, din hazard.
Sunt
doar eu, şi plângând, îmi scriu iar povestea
Mă
bate şi ploaia, şi vânt ... şi cad precum trestia.
Dar
ştiu că viaţa, nu pot, s-o scriu eu ...
Zâmbesc,
plâng, cad ... mai mereu !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu