sâmbătă, 21 decembrie 2013

Furtună şi ploi


Jurca Marinela Florina






De ce ne plânge în suflet trecutul ?


În faţa durerii, de ce ne-am pierdut scutul ?


De ce amintirea, scobeşte din noi ?


De ce-n drumul vieţii, e furtună şi ploi ?






De ce ochi-n lacrimi, îşi tot pierd culoarea?


De ce azi iubirea, îşi pierde splendoarea ?


Mă-ntreb uneori, când sufletu-mi doare ...

De ce-n drumul meu, sunt doar ploi, şi nu-i soare ?!






Destinu-i de vină, că nu-i fericire ?


Că sufăr, că plâng, că nu am iubire ?


Sunt ploi care cad, pe suflet mă ard ...


Mă zbat ca să ies, din eter, din hazard.






Sunt doar eu, şi plângând, îmi scriu iar povestea


Mă bate şi ploaia, şi vânt ... şi cad precum trestia.


Dar ştiu că viaţa, nu pot, s-o scriu eu ...


Zâmbesc, plâng, cad ... mai mereu !
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu