Enigmă pictată

Elena Serban

La margini de stele, în umbre deşarte,

Se leagănă gânduri uitate-n amurg

Şi cupe de muguri, cu sâmburi departe,

Pe râuri de ambră, din rugă, ne curg.

E viscol în atrii! O şoaptă nebună

Îmi şuieră-ntr-una că sunt la sfârşit.

Erai o enigmă pictată-n furtună,

În inima cărei ninsori te-ai oprit?

Căderea de timp se pierde în mare

Şi plec în amurg fără niciun răspuns.

Eram o venire, fără chemare,

În sânul pustiu, la mal, am ajuns.

Din câte apusuri compunem un soare,

Din câte furtuni – vremelnice ploi?

De ce în deşertu-mi o roză răsare

Şi-n margini de stele ne-ascundem de noi?

Călătoria

Madalina Elena Barbu

Privesc în depărtări înspre zenit

Iar norii stau la rând să se adape

Din măreţia cerului ce-a străjuit

Întinderea peste pământ şi ape.

Eu pot, seninul tot, să-l ţin în mână

Iar soarele îşi leagă raze într-un buchet

Lumina dimineţii scăpătată din furtună

Îşi poartă zorile într-un duios duet.

Atâta linişte răsare în fereastră

Şi-mi încălzeşte sufletul încercat

Sudoarea cerului străbate zarea albastră

Cu strălucirea ce mă spală de păcat.

În zborul meu încununat cu zarea

În lacrimi calde ochii-mi oglindesc

Călătoria mea cu cerul şi cu marea

E aevea, este caldă şi-o trăiesc.

Pentru tine ...

Aura Popa

Eram un cântec fredonat sub lună,

Un zbor însângerat în pleoapa ta,

Un pescăruş răpus, dar şi furtună,

Ce pe-al tău ţărm atunci agoniza.

Eram un dor venit să te-mpresoare,

Cu strălucirea clipei ce-a trecut,

Prin inima nebună de-ntâmplare,

Prin visul atârnat de început.

Eram o ploaie sprintenă de vară,

Ce-n tine stropii reci şi-i număra

Eram arcuş, din când în când vioară

De mâna-ţi părul ud mi-l răsfira

Şi îmi doream să te opresc din drumul

Ce-n ierburi, şerpuia spre-altundeva.

Doar răsuflarea-ţi caldă (sau parfumul)

Vroiam s-o tatuez pe viaţa mea ...

Târziu ...Te-ai aşezat să mă mângâi...

În sufletul meu îţi fac loc ... Rămâi?

Furtună şi ploi

Jurca Marinela Florina

De ce ne plânge în suflet trecutul ?

În faţa durerii, de ce ne-am pierdut scutul ?

De ce amintirea, scobeşte din noi ?

De ce-n drumul vieţii, e furtună şi ploi ?

De ce ochi-n lacrimi, îşi tot pierd culoarea?

De ce azi iubirea, îşi pierde splendoarea ?

Mă-ntreb uneori, când sufletu-mi doare ...

De ce-n drumul meu, sunt doar ploi, şi nu-i soare ?!

Destinu-i de vină, că nu-i fericire ?

Că sufăr, că plâng, că nu am iubire ?

Sunt ploi care cad, pe suflet mă ard ...

Mă zbat ca să ies, din eter, din hazard.

Sunt doar eu, şi plângând, îmi scriu iar povestea

Mă bate şi ploaia, şi vânt ... şi cad precum trestia.

Dar ştiu că viaţa, nu pot, s-o scriu eu ...

Zâmbesc, plâng, cad ... mai mereu !

Chiar de-i distanță între noi

Jurca Marinela Florina

Măsor distanța dintre noi, și e atât de mare

Tu ești o lună între aștrii, iar eu pe cer, sunt soare.

Și ne privim, de la distanță, între noapte și zi ...

Și lacrimi triste-mi cad din ochii, cu mine nicicând n-ai să fi.

Îți luminez nopțile toate, aș vrea și somnul să-ți veghez

Și-n fața frumuseți tale, o clipă doar să-ngenunchez.

Tu-mi luminezi zilele toate, și pentru mine strălucești,

E modul tău, de-am da iubire, de-a arăta cât mă iubești.

E cerul mare și ne leagă, chiar de-i distanță între noi

Să strălucești cât poți de tare, chiar prin furtună și prin ploi !

- Voi lumina în noapte cerul, să vezi și tu lumina mea,

Și doar din dragoste de tine, îmbrac tot cerul cu betea.

Fă-te eclipsă, să te sărut, măcar fracțiune de minut

Și-n ochii tăi ce ard ca focul, doar o secundă să mă uit.

Să-ți port privirea-ți pe retină, îți jur că nici n-aș mai clipi

Și pînă-n ultima mea zi, ca pe-o icoană te-aș iubi.

Cum să ucizi iubirea?

Petre Violeta

Mai priveşte-mi cerul negru ce-l ascund acum sub pleoape

Nimeni nu citeşte ploaia de sub gene cum se vaită

Au ieşit la vânătoare lupii, vârcolaci în haită

Să înghită răsăritul ce-l aveam ascuns pe-aproape

Printre stele de mătase, într-un colţ ascuns de lună

Adunasem curcubee să le -agăţ de-un mâine nou

Jurămintele curate le-am tot strâns într-un ecou

Ce se-mpiedicase-amarnic de uitare şi furtună

Noaptea-mi legăna coşmaruri răsărind dintr-un cuvânt

Scăpătat la asfinţituri , fără noimă şi cenzură

Colţuros, ţi-a zgâriat , sângerând şi ochi şi gură

Când rostindu-l ai călcat şi decor şi legământ

Nici nu ştii , dintre amicii care-ţi mai ocupă spaţii

Rezervate-n conştiinţă şi-ncuiaţi să nu mai urle

Care dintre ei dansează printre trâmbiţe şi surle

Care te înalţă-n ceruri printre false constelaţii

Plânge-n tine nemurirea cu bagajul ei de crime

De când eşti nemuritor, nopţile ţi-s tot mai grele

Ai închis şi omenie şi iubire-n dans de iele

Şi-ai ucis o Cosânzeană din poveştile sublime