Vis

Ana Podaru

Legat la ochi am rătăcit în munți

Pe o cărare-ngustă și pustie

Și tălpile-mi gemeau de carne vie

Din frunze moarte-mi făcea vântul punți.

Dar am alunecat pe-o creangă udă

Și-atunci m-am prăbușit adânc în hău

Am adormit un timp atât de rău

Nici n-am simțit cum trupul îmi asudă.

Visam cum îngeri negri mă ridică

Cu aripi jumulite se-opinteau

De rădăcini pierdute mă loveau

Iar stelele se zgribuleau de frică.

Reci șerpi se unduiau din vizuină

Târându-se pe trupu-mi ud și rece

Pământul crapă -adânc la doisprezece

Și râuri sapă șanțuri de ruină.

Mă zvârcoleam, și ale mele brațe

O rugă către lună înălțau

Iar ochii mei de ramuri se-agățau

Săltând în lacrimi conturau nuanțe.

Și auzeam un murmur de izvoare

Cum se sfădeau copacii-ngrijorați

Și mă răcneau condorii disperați

Pe piele-mi iederi curg agățătoare.

Și-ncet mă ningea cerul cu luceferi

Și m- afundam tăcut în visul meu

Doream să pot să scap din acel hău

Cu flori de nuferi tu să mă acoperi.

Elena Buldum

Motivație

Invitaţia de a deschide această carte vine ca o mare provocare învăluită în curiozitate. “Pașii sufletului meu” este presărat cu versuri misterioase care te cuceresc şi îți dau scântei divine în suflet pentru că precum știm, cuvintele sunt cele mai preţioase daruri ale omului. Cu ele putem alina o durere, putem încuraja un suflet, putem deschide drumuri noi în viitor, cuvintele noastre pot vindeca şi aduce fericirea atunci când sunt folosite cu înţelepciune.
Din versurile scrise cu încredere pe aripile timpului poeta Elena Buldum reuşeşte să îşi exprime cele mai sincere trăiri prin intermediul cuvântului, fiecare cuvânt ascunde un curcubeu de sentimente țesut din infinite trăiri, pentru a da naștere la o poezie fină ca un zbor spre eternitate. Mă bucur să descopăr oameni care ştiu să şlefuiască cu delicateţe în cuvintele vieţii şi îi admir sincer pentru modul inedit de a capta atenţia cititorului şi de a sensibiliza totodată societatea.

” Ne rotim în același cerc
Nu știu pentru cât timp
Privesc de pe Lună
Pământul
Pare atât de mic în univers.”


De la prima poezie şi până la ultima, versurile stau mărturie neclintită a unei sensibilităţi deosebite, confruntată neîncetat cu sentimentul profund al iubirii care apare ca o tainică incursiune în universal interior. Mânuind cu dexteritate cuvântul şi potenţialul expresiv al acestuia, cartea poetei Elena Buldum încântă mintea, sufletul şi… auzul cititorului. Creaţia sa este o poezie exclusiv cu resurse interioare, mărginită de domeniul emoţiei sentimentale.


“Pașii sufletului meu”
ne invită să-i desluşim taina cuvintelor pentru a dărui zborului nostru, noi petale din lumina creaţiei, pentru că poezia autoarei Elena Buldum se aseamănă uneori cu susurul apei din izvoarele cristaline de munte, alteori cu zborul unui fluture pe un câmp înflorat ajungând până la cugetări care pot fi de folos cititorului indiferent de vârstă, cultură sau profesie:
” Rătăcesc pe cărări și poduri de dor
În cuvinte-mi aștern covoare de flori”


Mărturisesc că am avut plăcerea lecturii cărţii scrise de Elena Buldum încă de la primele pagini, descoperind călătoria pas cu pas şi simt că în spatele oricărei melancolii sau a tristeţii, verbalitatea şi atitudinea vocii autoarei, se ascunde o imensă vitalitate; în spatele cuvintelor se află un om, un spirit nobil, plin de har, ce merită, prin lectura dezlănţuitului său spirit, în mod paradoxal cuprins în forme laice, tainice sau înaripate, să fie cunoscută.


Un debut convingător, un moment important pentru autoare şi în acelaşi timp pentru Literatura Română.


Adevăratele cărţi încep când cuvintele se termină, când slovele sunt înlocuite de sentimentele cititorului, creionând noi imagini în mintea sa.

Am deplina convingere că această carte nu va rămâne neobservată.


“Pașii sufletului meu”
este cartea pe care pot să o recomand cu căldură tuturor românilor care ştiu să preţuiască omul şi sufletul frumos de român, indiferent de colțul de pământ unde se află la un moment dat.


Prof. Ing.Simina Silvia Şcladan

să nu mă laşi să alunec în lumea aceea

Adi Filimon

despre care vorbeam amândoi

să nu laşi timpul să-mi înece plămânii

să mă duci

înapoi acasă dacă dau semne de slăbiciune

să mă înveleşti în propria-ţi piele

şi să închizi fereastra

întâi ploile apoi ninsorile mă vor vrea

şi când va fi soare

tu

fratele meu de tămâie

să mă porţi în tine ca pe-un copil fără grai

Voi vota pentru Monica Macovei (video)

Vladimir Tismăneanu

Printre paranormal și ireal

Sandu Alrox

În ceața de acasă

M-am pierdut de aproximativ o lună

M-am dus într-un pârâu

M-am dus într-un mod surprinzător

M-am plimbat zile și zile

M-am plimbat cu genunchii umflați

Am ajuns la depărtări

am ajuns după o lună

am întâlnit un pic de lumină

am întâlnit un peisaj neașteptat

care, cu toate acestea, la scurt timp după. S-a volatilizat

revenind într-o lume suprarealistă

toata umeda, într-o ploaie torențială

care m-a lovit în minte

am mers pe jos o lună

am mers pe jos până la departe

m-am pierdut în câmpii

m-am pierdut în zăpadă

apoi se deschide un peisaj fără margini

am ajuns la răsărit

zâmbesc la o noua întâlnire

zâmbesc la lumea întreagă

fug, fug

printr-un râu în inundații

și hai hui

mă întorc în viață.

Pământul se va confrunta cu 100 de ani de lovituri ucigătoare ale asteroizilor, începând cu 2017

Ana Stan

Experţii avertizează că asteroizii ar putea cădea pe pământ timp de 100 de ani. O centură de asteroizi a fost localizată în spaţiu şi se îndreaptă acum spre partea noastră a sistemului solar.


Un „ucigaş global“ se poate ciocni de pământ până în 2020, ştergând viaţa de pe faţa pământului şi schimbând clima timp de milenii, potrivit „Sunday Express“.    

Predicţiile acestea înspăimântătoare au luat naştere pe fondul datelor date publicităţii de către NASA în care se arăta că peste 400 de impacturi sunt aşteptate între 2017 şi 2113. Datele NASA se bazează pe noi informaţii obţinute de agenţia spaţială în ultimele 60 de zile.   


Mulţi dintre asteroizii care vor lovi pământul vor avea un diametru maxim de 100 de metri şi potenţialul de a cauza daune semnificative. Însă oamenii de ştiinţă îngrijoraţi au avertizat şi că spre noi se îndreaptă „un monstru colosal“, un asteroid imens care ameninţă că va lovi pământul în doar şase ani.   


Această informaţie vine după ce săptămâna aceasta, profesorul Brian Cox a spus că un asteroid mare cât un autobuz şi numit 2014 EC, a ajuns în luna martie la 61.637 de kilometri de Pământ. Profesorul avertizează că există „un asteroid cu numele nostru pe el“ şi că e doar o problemă de timp înainte ca un asteroid destul de mare „să şteargă“ viaţa de pe suprafaţa Pământului.   


Mulţi consideră că un asteroid este responsabil de distrugerea dinozaurilor şi că un asemenea eveniment devastator ne aşteaptă şi pe noi.   


Profesorul Bill Napier, un expert astronom de la Universitatea britanică din Buckingham, a declarat că o lovitură a unui asteroid sau a reziduurilor unei comete poate avea efecte devastatoare.    


„Dacă aşa ceva se va întâmpla, depinzând de locul unde va lovi, va afecta viaţa pe pământ. Chimia atmosferică va fi deranjată, mai precis va fi blocată lumina soarelui. Va fi ceva asemănător unui ierni nucleare care poate dura zeci de mii de ani. Aceste comete au 200-300 de kilometri în diametru şi sunt pur şi simplu monştri care pot distruge Pământul. Riscul imediat vine însă de la asteroizii mai mici de un kilometru în diametru. Aceştia sunt cu zecile de mii şi sunt capabili să cauzeze daune la scară regională.  Unul dintre ei a lovit Siberia în 1908 şi, din fericire, nu a lovit o zonă populată. Dacă s-ar fi întâmplat asta în Londra, de exemplu, coliziunea ar fi şters de pe faţa pământului o suprafaţă de peste 150 de kilometri şi zgomotul s-ar fi auzit din altă ţară“, explică Bill Napier.   


Profesorul Napier este de părere că Pământul este supus riscului a două tipuri de lovituri: asteroizii, care sunt bucăţi de rocă, şi cometele care sunt mult mai mari şi formate din gheaţă care se sparge în miliarde de bucăţi asemănătoare diamantului în timp ce lovesc Pământul. Deşi anumite comete faimoase, cum este şi Halley, au un risc redus de coliziune, există unele asemănătoare care pot avea efecte catastrofice.   

Cometa Swift-Tuttle, descoperită de Lewis Swift pe 16 iulie 1862, şi de Horace Parnell Tuttle pe 19 iulie 1862, va trece pe lângă planeta noastră în anul 4479. „Cometa Halley, care are aproximativ 10 kilometri în diametru, nu trece prea aproape de pământ. Cea mai periculoasă este Swift-Tuttle  care are 27 de kilometri şi trece foarte aproape de Pământ“, explică prof. Napier.   



„Cometele sunt corpuri cereşti foarte fragile, formate din gheaţă. Din când în când se prind în gravitaţia unei planete imense şi sunt aruncate spre interior. Această acţiune le poate cauza dezintegrarea. Praful poate bloca lumina soarelui şi am fi martorii unor bombardamente multiple. Acesta nu este un scenariu imaginat. Dacă privim cometele mici, vedem că ele devin un risc important pentru civilizaţia pământului. Chestiile astea zboară pe cer şi există un pericol real acolo, un pericol care nu a fost niciodată studiat în amănunt. Se poate întâmpla în orice moment. Există într-adevăr multe controverse pe acest subiect. Însă, şi mâine ar putea avea loc un dezastru“, conchide prof. Napier pentru „Sunday Express“. 

Fericire

Aura Popa

Nu, n-am crezut c-am să-mi găsesc iubirea

Zvâcnind la tâmpla unui simplu gând

Şi c-o să-mi bată-n poartă fericirea.

Surâsul zilei nu-mi mai e plăpând.

Sunt păpădii-nflorite-n câmp de vise

Şi păsări albe în antet de cer,

Cărări de rai prin zările promise

Şi lotci pe marea plină de mister

Ce leagănă seninul cu privirea

Unui prea blând şi magic răsărit.

Nu, n-am sperat c-am să îţi văd sclipirea

Din cuib de braţe dar … te-am întâlnit!