Iuri Iulian Lorincz
Privirea-ţi încremenise
undeva
într-un punct nevăzut
din albul tavanului
degetul tău
îmi arăta un înger
care-ți zâmbea
avea mâinile
ochii şi respiraţia ta
te minţeam mamă că-l văd
nu voiam să te mâhnesc
spuneai
să cred în îngeri
dar ochii mei erau poarta
unei ape venite de sus
care-mi umplea trupul până la inimă
te strigam mamă
te strigam pe nume
numele tău devenise însă un înger
proba aripi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu