Misiune dificila. Jurnal (30)

C.V.R. Schuyler

Miercuri, 31 octombrie 1945

Am fost atât de ocupat cu întâlniri, oaspeţi de marcă, etc., în ultima săptămână, încât nu am prea avut ocazia să-mi ţin Jurnalul la zi. Voi încerca acum să parcurg pe scurt evenimentele importante din ultimele zile.

Cină neprotocolară cu Susaikov şi Stevenson

Joi seară, pentru prima oară de când se găseşte aici, Susaikov a fost în sfârşit de acord să accepte invitaţia mea la cină. Au fost prezenţi el, vicemareşalul Stevenson, eu şi interpreţii noştri. Susaikov a lăsat impresia că se distrează foarte bine. Am încercat să abordăm, în mai multe rânduri, subiecte politice, dar el a spus că tocmai se întorsese la datorie după trei zile de spital, că dorea să se relaxeze şi ne-a rugat să amânăm discuţiile politice până a doua zi, când ne-a invitat la el acasă. Aşadar, am pierdut vremea bând vodcă şi discutând generalităţi, până după orele două dimineaţa. Susaikov a fost mult mai prietenos decât fusese vreodată până atunci.


Ziua următoare ne-am întâlnit la reşedinţa lui Susaikov, la orele 16,00 şi am petrecut aproximativ două ore, discutând despre situaţia politică. Vicemareşalul a avut în fine ocazia să-şi expună opiniile pe care fusese însărcinat să le prezinte încă din data de 19 octombrie (vezi însemnările din Jurnalul meu din acea zi). Eu am urmat linia generală pe care mi-o propusesem anterior. Susaikov a ascultat totul cu bunăvoinţă şi apoi ne-a schiţat considerentele care fac ca Rusia să continue sprijinul acordat guvernului Groza. în primul rând, ne-a spus că regimul Groza fusese în totalitate loial Rusiei în timpul războiului; că, înlocuind un guvern care îngăduise revoltele şi sabotajele în spatele liniilor frontului rusesc, regimul Groza fusese capabil să menţină o ordine totală şi îmbunătăţise mult situaţia livrărilor din România de rezerve vitale pentru armatele ruseşti de pe front. în al doilea rând, ne-a spus că, atât înainte, cât şi după prăbuşirea Germaniei, guvernul Groza reuşise să onoreze chiar mai mult decât obligaţiile ce îi reveneau potrivit Armistiţiului. Guvernele anterioare lăsaseră ca livrările conform Armistiţiului să se încurce peste măsură şi să rămână mult în urmă. în al treilea rând. Ne-a spus că guvernul Groza reuşise să realizeze numeroase reforme sociale, dintre care de remarcat este reforma agrară, în timp ce guvernele anterioare,în afară de vorbe goale, nu făcuseră nimic în această direcţie. A mai spus că era convins că orice schimbare de guvern ar duce la revolte în întreaga ţară şi la o distrugere totală a agriculturii şi economiei. El a afirmat că populaţia susţine în unanimitate guvernul Groza, că era convins că guvernul poate şi doreşte să asigure organizarea unor alegeri libere în viitorul apropiat, după care el era cu totul de acord să accepte decizia majorităţii electoratului român. A afirmat că schimbarea guvernului, acum când alegerile se apropie şi vor duce oricum la schimbarea guvernului, nu ar duce la nimic bun şi ar încurca definitiv întreaga situaţie. Am arătat încă o dată motivele pentru care Statele Unite nu recunosc guvernul Groza şi anume, lipsa de libertate a presei, activităţile cu caracter terorist ale poliţiei secrete, refuzul de a include în guvern reprezentanţi ai partidelor Naţional Ţărănesc şi Naţional Liberal şi convingerea noastră că este imposibil ca un asemenea guvern să organizeze alegeri libere şi corecte. I-am spus foarte deschis că după părerea mea — exprimată şi în faţa Departamentului de Război - regimul Groza se menţine doar datorită prezenţei trupelor ruseşti în ţară şi datorită bine-cunoscutului sprijin al ruşilor. Am afirmat că sunt convins că, dacă trupele ruseşti ar fi retrase, guvernul ar cădea în cel mult 24 de ore. Bineînţeles că, nu a fost de acord. în realitate, în urma acestei întâlniri nu s-a obţinut nimic,întrucât toţi cunoşteam foarte bine dinainte opiniile fiecăruia şi era destul de clar că, ţinând cont de ordinele primite, nu ne puteam schimba. Totuşi, ne-am despărţit cu toţii în cei mai cordiali termeni şi am căzut de acord să reflectăm asupra întregii problematici.

Generalul-maior Crane, de la Comisia Aliată de Control din Bulgaria, vizitează Bucureştii

Generalul-maior Crane, reprezentantul nostru în Comisia Aliată de Control de la Sofia, a sosit pentru o vizită de o zi. El a adus cu sine o tânără bulgăroaică care-i este secretară, precum şi pe mama acesteia. Ne-a spus că a procedat astfel, pentru că situaţia este atât de gravă la Sofia încât bulgarii care lucrează pentru Legaţia americană şi cea britanică sunt în permanenţă hărţuiţi de către poliţia locală. A afirmat că, dacă situaţia se înrăurăţeşte şi mai mult, secretara sa şi mama acesteia vor fi în pericol de moarte, şi s-ar putea să fie necesar să le scoată din ţară pe calea aerului. Prin urmare, doreşte să-i obişnuiască pe ruşi cu faptul că aceste persoane îl însoţesc în călătorii, astfel încât, când va sosi momentul, să nu pară ceva ieşit din comun că le ia cu el în Italia, la Viena sau în orice alt loc, caz în care, evident, nu îl vor mai însoţi la întoarcere. Generalul Crane a afirmat că atmosfera de teroare din Bulgaria este mult mai cruntă decât aici. Oamenii continuă să dispară din cauza convingerilor lor politice, gărzile comuniste bulgare înarmate cu pistoale-mitralieră şi alte arme încărcate pot fi văzute peste tot: la cinematografe, în tramvaie şi chiar în apropierea legaţiilor americană şi britanică. Ca urmare a acestor activităţi teroriste, partidele agrariene care fonnează opoziţia faţă de comunişti s-au retras complet din campania electorală, declarând că nu au nici o ocazie să-şi prezinte cauza. Prin urmare, dacă alegerile vor avea loc după cum s-a programat, este foarte clar că nu vor putea fi considerate libere. Dl Etheridge efectuează o cercetare foarte corectă şi raţională a stării de fapt. El a afirmat că nu-1 interesează partidele anume care ar putea câştiga alegerile, atâta vreme cât tipul de guvernare ales în final este dorit de mai bine de 51 la sută din bulgari. El discută cu reprezentanţii tuturor partidelor şi cu oameni din toate categoriile sociale. Generalul Crane este foarte încurajat de atitudinea sa şi crede că această anchetă ar putea conduce la un guvern mult mai reprezentativ.

Week-end la moşia prinţului şi a prinţesei Suţu

Am petrecut după-amiaza zilei de duminică şi ziua de luni la Izvor, împreună cu prinţul şi prinţesa Suţu. Pe drumul cu maşina spre şi de la moşia lor, am observat că programul arăturilor de toamnă este destul de înaintat. Acest lucru mi-a fost confirmat de conversaţiile cu prinţul Suţu şi cu alţii. Există însă o lipsă considerabilă de seminţe, ceea ce îi asigură guvernului o nouă cale de exercitare a presiunii. Ţăranii care sunt membri ai unui partid din FND îşi primesc cantităţiile complete de seminţe, dar cei care aderă la partidele Naţional Ţărănesc sau Naţional Liberal taie frunză la câini, iar pământul lor rămâne neînsămânţat. Moşia Suţu a fost acceptată de către guvern drept „fermă model.“ Acest lucru înseamnă că ei sunt autorizaţi să păstreze 150 hectare, în loc de 50, şi că toată suprafaţa urmează a fi folosită pentru creşterea vitelor, cailor, porcilor etc., cultivând cu cereale numai suprafeţele de pământ necesare pentru a obţine hrana animalelor şi a personalului de pe proprietate. Suţu îmi spune că, până acum, guvernul a părut dispus să-l lase să-şi conducă ferma ca pe o afacere şi că dacă nu va fi împiedicat în vreun fel ar putea obţine un profit rezonabil.

Senatorul Pepper soseşte la Bucureşti

In după-amiaza zilei de 30 octombrie, senatorul Pepper de la Comitetul pentru Relaţii Externe al Senatului a sosit de la Belgrad. El face o călătorie prin toate ţările europene; a petrecut o grămadă de timp în Orientul Apropiat, la Moscova, Viena, Budapesta etc. La Moscova, a avut o înUevedere cu dl Stalin, una cu dl Vîşinski şi a vorbit cu alţi demnitari importanţi. Se mândreşte cu faptul că este un prieten al Rusiei şi,în general, crede că americanii ar trebui să facă mult mai mult pentru a-şi asigura prietenia Rusiei. Am avut o mică neînţelegere referitoare la permisiunile de zbor pentru domnia sa, dar acum cred că s-a rezolvat. Se pare că atât din Budapesta, cât şi din Belgrad, ofiţerii superiori ruşi au contactat Statul Major rus de aici în scopul de a obţine autorizările necesare pentru senatorul Pepper. în ambele cazuri, au primit asigurări de la ruşii de aici că senatorul Pepper va fi oricând binevenit. Cu toate acestea, scrisorii mele, înaintată în urmă cu zece zile, prin care solicitam autorizare de zbor pentru senatorul Pepper nu i se dăduse curs. în consecinţă, ieri dis-de-dimineaţă, am fost nevoit să-i transmit o radiogramă senatorului că trebuie să-şi amâne decolarea din Belgrad, până când voi obţine autorizarea oficială. în sfârşit, la orele 14,00, am primit vorbă de la ruşi că autorizarea fusese acordată. Când l-am dus pe senator la generalul Vinogradov, am discutat destul de mult pe această temă şi, în cele din urmă, acesta şi-a cerut scuze pentru lipsa de eficienţă a personalului său, spunând că va avea grijă ca asemenea probleme să nu mai apară în viitor. Am fost foarte prinşi, arătându-i senatorului Pepper oraşul şi punându-1 în legătură cu persoane care îl puteau ajuta să-şi facă o imagine reală. Până în momentul de faţă, în afară de generalul Vinogradov, s-a mai întâlnit cu Ana Pauker şi cu dl Maniu. Joi îl ducem la Ploieşti ca să vadă pagubele produse de bombardamente şi să viziteze Rafinăria Româno-Americana, unde va lua prânzul şi va avea ocazia să discute cu funcţionarii noştri din domeniul petrolier, care îl pot informa cu privire la problemele lor de muncă, la dificultăţile legate de preţuri şi la alte subiecte de interes. Joi seara dau un dineu în cinstea sa. Printre oaspeţii mei se numără generalul Vinogradov, dl Kavtaradze (ambasadorul rus), vicemareşalul Stevenson, dl Le Rougetel şi dl Berry. în toate întrevederile avute până acum, senatorul Pepper a ascultat cu răbdare toate punctele de vedere exprimate, pentru ca, apoi, să sublinieze propriile păreri referitoare la necesitatea imperioasă a continuării prieteniei dintre Rusia şi Statele Unite. El a arătat că liderii politici din aceste ţări mai mici şi-ar putea consolida considerabil poziţia dacă ar arăta că au stabilit relaţii dintre cele mai prieteneşti atât cu URSS, cât şi cu Statele Unite. El spune că acest lucru poate fi făcut fără intervenţii reciproce, întrucât ţelurile Rusiei Sovietice şi ale Statelor Unite nu sunt câtuşi de puţin conflictuale. A subliniat imensul ajutor economic ce va rezulta dacă s-ar stabili relaţii prieteneşti cu Statele Unite şi a arătat că preţul unor asemenea relaţii constă doar în instaurarea în ţară a unor practici democratice, asa cum le cunoastem noi.

Joi, 6 noiembrie 1945

Activitatea senatorului Pepper la Bucureşti

Senatorul Pepper a plecat în sfârşit, în această dimineaţă, spre Praga, după ce şi-a prelungit considerabil şederea, mult peste cât intenţionase. După primele sale convorbiri, el a realizat că situaţia de aici este cu mult mai complicată şi mai critică decât bănuise iniţial şi, prin urmare, a mai rămas pentru a înţelege cât mai bine principalele chestiuni în litigiu. Senatorului i-a plăcut în mod deosebit călătoria în regiunea petroliferă a Ploieştilor şi a manifestat mult interes pentru problemele cu care se confruntă Societatea noastră petrolieră Româno-Americana. El a fost de acord că este anormal faptul ca, din cauza preţului de vânzare al produselor petroliere, Societatea Româno-Americana să piardă bani la fiecare galon de produs petrolier, plătind astfel cu bani americani o parte din despăgubirile datorate de România. în vreme ce se afla la rafinării, a discutat cu un grup de vreo şase-şapte lideri ai sindicatelor muncitoreşti. Erau cu toţii comunişti şi au expus amănunţit motivele pentru care susţin guvernul Groza. Le-a pus o mulţime de întrebări şi a părut foarte interesat. Totuşi, după discuţie, mi-a împărtăşit marea lui surpriză că nişte oameni puteau debita atât de multe minciuni într-un timp atât de scurt, cu feţe atât de serioase. Mi-a spus că-i este imposibil să creadă că erau cu adevărat convinşi de tot ce i-au spus despre guvernul Groza şi despre Partidul Comunist în general, îndeosebi referitor la forţa şi importanţa acestor factori de influenţă în România.


Ambasadorul rus Kavtaradze mi-a trimis vorbă în ultima clipă, în legătură cu cina oferită de mine joi în cinstea senatorului, că nu poate veni din cauza unei uşoare crize de inimă. Ceilalţi oaspeţi au sosit însă, aşa că am petrecut o seară plăcută. Generalul Vinogradov şi senatorul s-au retras într-un colţ cu interpretul meu şi au discutat mai mult de o oră. Vinogradov a insistat ca senatorul să facă cercetări complete aici şi l-a rugat să se întâlnească din nou cu el, negreşit, înainte de a pleca, pentru a-i împărtăşi impresiile. Senatorul a fost de acord. Joi şi vineri, senatorul a discutat îndelung cu dl Petrescu şi cu dl Brătianu. Vineri după-amiază, dl Berry l-a dus la Buftea,la un ceai la prinţul Ştirbey,iar sâmbătă dimineaţă, pe lângă convorbiri confidenţiale cu O’Brien şi Brewer, cei doi corespondenţi de război ai noştri, senatorul a avut o scurtă întrevedere cu dr Filderman, şeful Comisiei mixte americano-evreieşti de distribuire şi cu dl Zizu, reprezentantul Congresului Mondial Evreiesc, susţinător de frunte al mişcării sioniste în România. S-a întâlnit şi cu dl Mihalache, principalul colaborator al dlui Maniu în Partidul Naţional Ţărănesc. Vineri după-amiază, senatorul Pepper a ţinut o mare conferinţă de presă la reşedinţa mea. Au fost de faţă cel puţin 60-70 reprezentanţi ai presei locale şi internaţionale, iar senatorul le-a ţinut un discurs nemaipomenit. Le-a spus că guvernul Statelor Unite, împreună cu alte naţiuni, şi-a asumat anumite obligaţii în România, mai exact, să se asigure că această ţară va avea un guvern democratic, reprezentativ. A afirmat că intenţionăm să ne achităm de aceste obligaţii şi că guvernul nostru a declarat acum că nu va recunoaşte actualul regim Groza, deoarece îl consideră nereprezentativ. A spus că el, personal, nu şi-a format încă o impresie, dar că nu are nici un motiv să pună la îndoială veridicitatea rapoartelor care au stat la baza atitudinii adoptate de către guvernul nostru. A subliniat marile avantaje pe care le-ar obţine România prin câştigarea prieteniei americane şi a spus că, mai presus de toate, guvernul nostru nu va consimţi niciodată să se instaureze în România un regim ostil în vreun fel Rusiei. Şi-a exprimat admiraţia personală pentru ruşi şi a afirmat că este sigur că situaţia locală din România nu va provoca niciodată o fisură în prietenia ruso-americană. Impresia generală a tuturor, cu excepţia comuniştilor, a fost că discursul senatorului a fost foarte sincer şi că a avut o mare contribuţie în lămurirea — pe plan local — a poziţiei Statelor Unite. Comuniştii au fost, fireşte, dezamăgiţi. în dimineaţa următoare, toate ziarele au acordat spaţii ample afirmaţiilor senatorului. Aceste afirmaţii au fost serios trunchiate de către cenzorii guvernului, anterior publicării, însă două ziare, „Ardealul" şi „Timpul," au prezentat o relatare completă, ignorând instrucţiunile venite de la guvern. „Scânteia" şi încă vreo două ziare au publicat doar extrase, omiţând cu totul acele porţiuni ale discursului senatorului care făceau referire la nerecunoaşterea regimului Groza. Suntem foarte interesaţi să aflăm dacă vor păţi ceva redactorii-şefi ai celor două ziare care au ignorat regulile stabilite de cenzură.


Vineri seara, căpitanul Brannen a organizat o mică petrecere acasă la el, în cinstea senatorului şi a avut ca invitaţi pe dl Berry, pe mine, Max Auschnitt, pe colonelul Farnsworth, împreună cu un grup de câteva superbe tinere românce. Senatorul s-a distrat extraordinar de bine şi a petrecut o seară foarte relaxantă.



va urma