Lavinia Elena Niculicea
Prin
perdeaua de tristeţe,
se
furişează raze de iubire,
neastâmpărate
şi fragile,
ce
aruncă zâmbete
cu
subînţeles inimii.
Fericirea
este ploaie
scurtă
de vară asemenea
săruturilor
date pe fugă.
Mereu
se grăbeşte.
Eu
îi spun de fiecare dată:
-
Mai stai puţin...
Fericirea
îmi răspunde:
-
Nu ai putea să suporţi
prezenţa
mea mai mult
de
un anotimp,
cel
în care creşte iubirea.
Te-ai
plictisi şi nu ai înţelege
valoare
unei clipe
trăită
în iubire
Sunt
om... înţeleg puţin,
iubesc
mult şi
plătesc
clipa cu fericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu