Ion SIUGARIU
lui Ion Frunzetti
Stau tot mai singur,
gârbovit în mine.
Doar dorul dupa forme
cristaline
Ma poarta seara peste
culmi agreste.
Spre larguri fara margini,
mai senine,
Ratacitoare pasari zboara
peste
Înalte, de lumina ninse,
creste
Si se tot pierd pe albele
coline.
Si totusi, printre jucarii
marunte,
Nepamânteanul cânt de
lut si soare
E clar ca diminetile de
munte.
Si alba, printre lucruri
trecatoare,
De-a pururea, iubirea ta e
punte
Spre pure simetrii
nemuritoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu