Anghel Saligny a fost un
remarcabil inginer constructor, premergator mondial al stiintei
constructiilor metalice si de beton armat, realizator de multiple
inventii si solutii unice in proiectarea si construirea podurilor si
a constructiilor industriale, pentru fundatia cheiurilor portuare si
a docurilor, precum si a silozurilor de grau prin folosirea
prefabricatelor de beton, toate in premiera mondiala.
A proiectat liniile ferate
Adjud-Targu Ocna, realizand primele poduri combinate-sosea si cale
ferata din tara noastra (1881-1882). A proiectat si construit
numeroase poduri metalice, inlocuindu-le pe cele necorespunzatoare,
executate de firme straine, asa cum ar fi podul peste Siret, la
Cosmesti, de 430 m lungime (1888).
Sprijinindu-se pe inventii
proprii, construieste, pentru prima oara in lume, silozuri din beton
armat la Braila si Galati. Intre 1884-1889 a lucrat la constructia
docurilor si antrepozitelor de la Galati si Braila, dand solutii
total originale, printre care: constructia fundatiilor pe straturi de
fascine si piloti pentru cheiuri, a bazinelor de legatura cu Dunarea
pentru silozuri si folosirea, pentru prima oara in lume, a betonului
armat in constructia silozurilor. Pe baza unor inventii proprii,
Anghel Saligny a construit, in premiera mondiala, silozurile din
beton armat, de la Braila (1888) si Galati (1889), la numai doua
decenii dupa ce francezul Joseph Monier (1823-1906) obtinuse, in
1867, primul brevet pentru elemente de constructii (grinzi, placi,
stalpi) din beton armat, acest material putin studiat in acele
timpuri. Silozurile proiectate si executate, sub directa indrumare a
lui Anghel Saligny, puteau cuprinde peste 25.000 tone cereale (aveau
30 m x 120 m la baza si peste 18 m inaltime). Peretii celulelor
hexagonale ale silozurilor au fost realizati, tot in premiera
mondiala, din piese fabricate la sol, sub forma de placi.
Prefabricarea placilor la sol, colturile de rigidizare si de
jonctiune, sudura barelor metalice si mecanizarea la montaj
constituie alte prioritati pe plan mondial. In perioada 1884-1901, ca
sef al Serviciului docuri, si din 1877, ca Sef al Serviciului
lucrarilor noi din Directia Generala a Cailor Ferate Romane,
solutioneaza problema inlocuirii podurilor de lemn cu poduri
metalice, cu console fara culee, pe linia ferata Filiasi-Targu Jiu
(1886).
Lucrarea sa cea mai
importanta este proiectarea in 1888 si constructia intre 1890-1895 a
podului peste Dunare de la Cernavoda, care era, la acea vreme, cel
mai lung din Europa si printre cele mai importante poduri metalice cu
deschidere mare din lume. Proiectul elaborat de Saligny aducea doua
mari inovatii in constructia de poduri: sistemul nou de grinzi cu
console pentru suprastructura podului si folosirea otelului moale in
locul fierului pudlat ca material de constructie pentru tabliere de
poduri. Intre anii 1889 si 1909 a condus lucrarile de amenajare ale
portului Constanta, introducand pentru prima oara in Romania pilotii
si radierele din beton armat in constructiile portuare si proiectand
silozurile de cereale si statia de petrol. Printre celelalte lucrari
ale sale se numara linia de cale ferata Targu Jiu-Filiasi, tunelul de
cale ferata din Valea Mostistei, portul Ramadan (Giurgiu), etc.
Complexul de poduri de
la Cernavoda
In anul 1885, ca de obicei
cand era vorba de mari lucrari ingineresti publice, guvernul roman a
organizat un concurs international pentru proiectul unui pod de cale
ferata peste Dunare, la Cernavoda. Nemultumita de ofertele prezentate
de firme straine, atat Comisia de adjudecare a ofertelor, alcatuita
din specialisti romani si straini, cat si Directia generala a Cailor
Ferate Romane iau decizia de a incredinta dificila lucrare
inginerului roman Anghel Saligny si colaboratorilor sai.
Astfel, la 21 octombrie
1890, in prezenta regelui Carol I, era marcata inceperea lucrarilor
pentru noul pod. La numai cinci ani de la inceperea lucrarilor, in
ziua de 14 septembrie 1895, in prezenta regelui si a unei numeroase
si entuziaste asistente, era inaugurat sistemul de poduri de cale
ferata ce traverseaza Dunarea intre Fetesti si Cernavoda, proiectat
si construit sub coordonarea lui Anghel Saligny si purtand numele
regelui Carol I.
Asa cum o dovedeste insasi
implinirea unui secol (1895-1995) de functionare neintrerupta,
sistemul de poduri de la Cernavoda este o adevarata opera de arta
inginererasca, cea mai grandioasa de acest fel din Europa
continentala la ora construirii sale si inca multa vreme dupa aceea.
Sistemul cuprinde doua
poduri principale, cu deschideri intre 140 si 190 metri si cu o
inaltime libera de 30 de metri, precum si o serie de alte lucrari.
Dintre numeroasele solutii absolut originale care au fost aplicate cu
succes la realizarea podului de la Cernavoda, vom aminti aici numai
una: folosirea, in premiera mondiala la astfel de lucrari, a otelului
moaleafapt ce a contribuit la durabilitatea acestei lucrari, dovedita
timp de 100 de ani.
Complexul originar de
poduri de la Cernavoda se compunea dintr-un pod peste bratul Borcea
(unul dintre bratele Dunarii), unul peste Dunare si un viaduct peste
balta Iezerului, desfiintat in 1969, in urma desecarii acestei balti,
si inlocuit cu un terasament de rambleu. Podul de la Cernavoda a
fost, la acea vreme, cel mai lung pod din Europa si unul dintre
principalele poduri metalice cu deschidere mare din lume avand o
deschidere de 4.088 m intre malul stang si cel drept al vaii Dunarii.
Podul de la Cernavoda,
dublat astazi de un sistem de poduri combinate, construit, evident,
tot de ingineri romani, ramane cel mai important simbol al ingineriei
romanesti din perioada de inceput, examenul sau de maturitate, trecut
cu stralucirea data de implinirea secolului de existenta si
functionare non-stop.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu