Mărioara Flaiș
În
satul meu, de-o vreme plouă, plouă,
Sau
de nu plouă, ninge negreșit,
Găinile
fac crize și nu ouă,
Iar
eu nu știu de ce m-am lenevit.
De
plictisit nici nu mă simt în stare...
Că
am, desigur, și eu internet,
De
la o farfurie zburătoare
Montată
de un nene...pe closet.
Învăț
cum să devin mai rafinată,
Am
și „Yutub„, și „gugăl„,și „fesbuc„,
Văd
ce mai face lumea rău famată,
Și
cine-i bun de dus la balamuc.
Am
dat peste un site de agățare,
Unde-și
gășeste omul partener,
Dar
e aglomerat în disperare
Cu
tinerei la care...nu mai sper.
Dar
în final, e tot o tevatură,
Nici
popii nu își văd de-al lor castron,
Mă
răzvrătesc și fac câte-o prescură...
Dar
în final, mă doare la șoșon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu