Alexandra Mihalache
Amurgul
înconjoară visele
focul
coboară să scrie
cu
litere rubinii
poemul
dragostei.
A
mai apus o speranță
visele
înoată spre țărm, marea
vuiește
în noi
înalțând
târziu
poemul
dragostei.
S-a
mai înecat o dorință
visele
plutesc
în
așternutul de mătase al serii
legănând
în albastru
poemul
dragostei.
A
mai adormit o neliniște
visele
își deschid aripile
și
cântecul înstrăinării
zboară
către
poemul
dragostei.
S-a
scris veșnicia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu