Lusiana
Drăguşin
Tu
macini orizonturi în mii de incantaţii
şi
dai Iubirii aripi şi tâmple să coboare,
trimiţi
din alte zări dorinţe şi vibraţii,
sădind
în ochii mei lumină şi culoare;
din
Golgota tăcerii zideşti Regate albe,
laşi
fluturi să brodeze cu mir neprihănit
şi
din vecernii faci nemăsurate salbe
pentru
ospăţul lumii la care m-ai poftit;
se
tânguie un clopot, departe-n asfinţit,
răsună
veşnicia şi cheamă la Iertare,
arzând
cu bucurie păcatul dezminţit,
făcând
un loc în Rai, iubind pe fiecare;
visez
ca între toate să îţi rămân Minune,
în
anotimpul Vieţii să-ţi fiu o simfonie,
azi,
din dorinţa mea, înalţ o rugăciune,
stau
şi aştept în taină o sfântă epifanie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu