Întotdeauna...

Aura Popa

Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine.

Obrajii toamnei mi se înroşesc

când şi-amintesc de clipele, puţine

când mă ţineai în braţe... Îndrăznesc

să-ntorc clepsidra şi privind nisipul

alt miez alb de poem să-l dezghioc

doar ca să văd cum ţi se umple chipul

de o lumină nouă... Dintr-un joc

timid de aripi zborul se-nfiripă:

eu m-am aprins a jind,tu te-ai aprins

a nerăbdare ca să faci risipă

de mângâieri căci toamna-mi te-a convins.

Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine.

Nu-mi pasă că rumori se înteţesc

în jurul meu... Ştiu că-n sfârşit mi-e bine

şi simt cu toată fiinţa că iubesc...