Iluzii pământene

Lazar Violeta Sabina

Dacă astăzi omenirea condusă-i de principii,

Iar credința se măsoară în portul din icoane,

Plătim arginți pentru păcat, sufletul s-aline,

Cerșetori de mântuire, aducând omagii popii.

Ne facem griji de suferință și rugă înălțăm,

Vorbim despre lumină, iubire și de bunătate,

Vrem schimbare-n lume și îngerul s-asculte,

Dar dacă cerul se înnorează, vinovați căutăm.

Vrem s-avem de toate dar nimica să nu dăm,

Atenția și zâmbetul, pe lucruri adesea risipim,

Iar sufletul de lângă noi, nu știm să-l prețuim

Și-n inima știrbită, ocară multă iarăși adunăm.

Învățători și sfeșnici suntem mereu la oricine,

Nu cunoaștem adevărul dar soluția iute găsim,

Auzim cuvântul, dar nu ascultăm și ne amăgim,

Că ziua ce încă n-a-nceput, cu schimbare vine.

Dar zilele sunt aceleași iar peisajul neschimbat,

Viața însă poate fi frumoasă dacă știi a o picta,

Doar de legile omenirii, încearcă a te îndepărta,

Că ce vezi e doar decorul și nimic nu-i adevărat.