Mircea Trifu
Frâng
o dorință rugă până o fac să geamă,
Și-o
lacrimă se naște pe chipul tău de rang,
Grăbește-te
iubito, cu mâna prinsă-n coamă,
În
șaua unui fulger, cu corpul de mustang.
Chemarea-albastră
arde și bântuie-n savană,
Copitele
bat cerul, al nimănui stăpân,
Iubita
mea femeie pe boltă amazoană,
Mă-năbușește
huma cu lanțul ei păgân.
Eu
paladinul nopții, încoronat de-cer
Eram
stăpânul vorbei pe coarde de vioară,
Scriam
cu foc poeme pe pagine de fier,
Cinstind
a ta iubire cu chipul de fecioară.
Dar
prinsă de furie o Lună-n somn geloasă,
M-a
răstignit pe-o groapă crescută în pământ,
Și
peste mine-n piatră mi-a ridicat o casă,
Pe-o
cruce de fereastră îmi bate cerul sfânt.
De
multe vieți lumina e goana ta eternă,
Te
simt că ești aproape, eu notele-ți citesc,
E
plin de grijă grajdul cu jarul de lucernă,
Pe
tine-a mea iubire cu versuri te hrănesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu