Aura Popa
Eram
un cântec fredonat sub lună,
Un
zbor însângerat în pleoapa ta,
Un
pescăruş răpus, dar şi furtună,
Ce
pe-al tău ţărm atunci agoniza.
Eram
un dor venit să te-mpresoare,
Cu
strălucirea clipei ce-a trecut,
Prin
inima nebună de-ntâmplare,
Prin
visul atârnat de început.
Eram
o ploaie sprintenă de vară,
Ce-n
tine stropii reci şi-i număra
Eram
arcuş, din când în când vioară
De
mâna-ţi părul ud mi-l răsfira
Şi
îmi doream să te opresc din drumul
Ce-n
ierburi, şerpuia spre-altundeva.
Doar
răsuflarea-ţi caldă (sau parfumul)
Vroiam
s-o tatuez pe viaţa mea ...
Târziu ...Te-ai
aşezat să mă mângâi...
În
sufletul meu îţi fac loc ... Rămâi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu