Petre
Violeta
Mai
priveşte-mi cerul negru ce-l ascund acum sub pleoape
Nimeni
nu citeşte ploaia de sub gene cum se vaită
Au
ieşit la vânătoare lupii, vârcolaci în haită
Să
înghită răsăritul ce-l aveam ascuns pe-aproape
Printre
stele de mătase, într-un colţ ascuns de lună
Adunasem
curcubee să le -agăţ de-un mâine nou
Jurămintele
curate le-am tot strâns într-un ecou
Ce
se-mpiedicase-amarnic de uitare şi furtună
Noaptea-mi
legăna coşmaruri răsărind dintr-un cuvânt
Scăpătat
la asfinţituri , fără noimă şi cenzură
Colţuros,
ţi-a zgâriat , sângerând şi ochi şi gură
Când
rostindu-l ai călcat şi decor şi legământ
Nici
nu ştii , dintre amicii care-ţi mai ocupă spaţii
Rezervate-n
conştiinţă şi-ncuiaţi să nu mai urle
Care
dintre ei dansează printre trâmbiţe şi surle
Care
te înalţă-n ceruri printre false constelaţii
Plânge-n
tine nemurirea cu bagajul ei de crime
De
când eşti nemuritor, nopţile ţi-s tot mai grele
Ai
închis şi omenie şi iubire-n dans de iele
Şi-ai
ucis o Cosânzeană din poveştile sublime
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu