Jurca Marinela Florina
Măsor
distanța dintre noi, și e atât de mare
Tu
ești o lună între aștrii, iar eu pe cer, sunt soare.
Și
ne privim, de la distanță, între noapte și zi ...
Și
lacrimi triste-mi cad din ochii, cu mine nicicând n-ai să fi.
Îți
luminez nopțile toate, aș vrea și somnul să-ți veghez
Și-n
fața frumuseți tale, o clipă doar să-ngenunchez.
Tu-mi
luminezi zilele toate, și pentru mine strălucești,
E
modul tău, de-am da iubire, de-a arăta cât mă iubești.
E
cerul mare și ne leagă, chiar de-i distanță între noi
Să
strălucești cât poți de tare, chiar prin furtună și prin ploi !
-
Voi lumina în noapte cerul, să vezi și tu lumina mea,
Și
doar din dragoste de tine, îmbrac tot cerul cu betea.
Fă-te
eclipsă, să te sărut, măcar fracțiune de minut
Și-n
ochii tăi ce ard ca focul, doar o secundă să mă uit.
Să-ți
port privirea-ți pe retină, îți jur că nici n-aș mai clipi
Și
pînă-n ultima mea zi, ca pe-o icoană te-aș iubi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu