Când lupii netrebnici se-nfruptă din noi

Georgeta Resteman

Culeg de pe fruntea umbrită de nouri

Broboane de griji, ostenite şi reci,

Miresme de suflet în scâncet de doruri

Călcând peste timp, rătăcind pe poteci

Prin jarul de clipe ce mistuie-n ruguri

Timp nemilos într-o lume nebună

Trec iele zălude şi cete de fluturi

Zvârlind cu speranţe în raze de lună.

Pe tâmple adastă un tremur zănatic

Plumb ce apasă pe slova-mi târzie

Şi-n liniştea spartă de-un ţipăt sălbatic

Se-aude cum plânge un mugur în vie.

În zbuciumul crâncen, luptând cu nevoi

Ţi-e silă de tot ce-i în juru-ţi nedrept

Când lupii netrebnici se-nfruptă din noi

Şi colţii-şi înfig şi-n căldura din piept

Rămâi consternat aşteptând vremuri noi.

În focul Păsării Măiastre...

Vasile Neagu-Scânteianu

În focul Păsării Măiestre

Ţi-am zis să ardem pân' la scrum,

În vâlvătăi născute-n astre-

Să ne topim c-un dor nebun!

Dar tu ai râs, şi ai plecat,

Spre alte lumi şi alte zări,

Dorind un vis mai aşezat-

Urmând doar cârduri de cocori!

Te-ai rătăcit prin nopţi pribeagă

Urmând himerele lumeşti,

Şi ai rămas tot neîntreagă-

Căci singură nu izbândeşti!

Ai! Tinereţe, tinereţe...

Amarnic azi te mai căieşti,

Când ne-ndreptăm spre bătrâneţe-

Şi drumul nu ţi-l mai găseşti!

Doar Pasărea mai plânge-n noi

Cenuşa dorurilor noastre,

Amarul vieţii prin nevoi-

Şi nu lumina strânsă-astre!

Ai! Tinereţe, tinereţe...

DANSUL UMBRELOR

VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU

De după geam răsună cornul lunii,

Vestind că noaptea, iarăşi, a venit,

O noapte de sfârşit al acţiunii,

Al unei zile, duse-n infinit.

Închid răcoarea, o-nvelesc în storuri,

Opresc lumina lunii şi de stea,

Dar, nu mă pot dezbăiera de doruri,

Ce mişună ca umbre-n prejma mea.

Eu le gonesc, le dau pe uşă-afară,

Dar ele-n amintirea mea se-opresc,

Sunt adunate toate grămăjoară,

Nu pot, cu ele, nici să aţipesc.

Căci ele se-nvârt, în dans continuu,

Pe-o muzică de Mozart cel etern,

Întru şi eu în umbra-acestui geniu,

Care-mi surâde-n note de patern.

S-a nascut o stea

Lili C. Bernini

 Se aude un sunet de vioara,

 Si o inima ce bate cu putere

 Pentru o iubire ce nu mai vrea sa moara,

 Chiar de ar fi ca vantul sa-i poarte si durere.

 Nu stiu, cand s-a nascut iubirea noastra,

 In care anotimp, in care zi, in care ceas,

 Dar stiu ca n-a fost scrisa

 Nici macar de Eminescu, si nici chiar de Pillat.

 Iubirea noastra s-a nascut din doruri,

 Pierdute intr-un timp ce a trecut

 Si-am inceput sa simt din nou fiorul

 Scantei ce sa stins candva demult.

 Eu m-am nascut sa te iubesc pe tine,

 Chiar daca ar fi sa ne despart-o lume,

 Simt doar ca atunci cand ma trezesc

 Nu vreau decat sa rostesc al tau nume.

 Si-n noaptea-n care ne vom intalni,

 Sa-mi dai primul sarut, primul fior

 Voi stii ca ne-am unit pe veci

 Si iti voi spune doar ca te ador.

Nu-ți pasă ...

Galea Gabriela

Nu-ți pasă ... de ploaia care curge

pe trupul tău cel gol de mine

și nici de corpul meu ce plânge,

că nu mai poate fără tine.

Nu-ți pasă ... de tălpile crăpate,

de-atâta fugă printre doruri

și nici de strigătele-mi toate,

ce se risipesc mereu în nouri.

Nu-ți pasă ... de mâinile-mi bolnave,

ce tremură în calea mângâierii

și nici de buzele ce îți sunt sclave,

când te sărută talpa pe pragurile verii.

Nu-ți pasă ... când goală te strecori,

precum o umbră mincinoasă ...

că n-am apusuri și nici zori,

de nu te am în patul cu mătasă

Nu-ți pasă ție ... dacă cerul cade,

când nu te văd și nu te pot avea;

tu, zâna mea, driadă-ntre driade

ascultă zarea ...este vocea mea.

Nu-ți pasă ție ... dulce și divină,

că cerul meu atunci s-ar nărui ...

că ochii mei, rămân fără lumină,

de nu te mângâie ... măcar o zi!

Atinge-mă cu toamna ...

Petre Violeta

Atinge-mă cu toamna ce a rămas pustie,

Veşmântul de lumină s-a stins pe la fereşti.

Mai dă-mi o ploaie-albastră, cu doruri mă îmbie

Şi spune-mi prin ce toamne, melancolii doineşti.

Mă doare ruginiul din zâmbetul de moarte

Al frunzelor ce verde-mi cântau când ne iubeam.

Era atâta vară, şi-acuma ce departe

Te-ai dus de lângă mine şi-aş vrea să te mai am.

Să te-mpletesc în cerul ce-n vise mă adoarme;

Păstrez acolo, clipa când mă-mbrăcai în dor.

Mai, cântă-mi până ploaia ce, rece o să toarne

Doar amintiri din toamna iubirilor ce mor...

Ruguri

Luiza-Adriana Grama

E ora când tăcerile-mi brăzdează

Ascunse riduri ferecate-n pleoape

Şi nici un zbor de gene nu cutează

Să-mi tulbure a lacrimilor ape.

Şi ora se dezbracă de secunde

Sub ochii mei golindu-şi conţinutul,

Iar eu vibrând de-al dorurilor unde

Din gânduri şi tăceri zidesc minutul.

E ora când oniricele vise

Mi-arată lumea altfel decât pare

Şi toate idealurile stinse

Ruguri îmi par, arzând în depărtare.

Şi-o oră frâng când mă gândesc la tine

Tot ce-i lumesc triumfă şi învinge

Şi sub aripa nopţii ce mă ţine

Încet pe-obraz o lacrimă se stinge.

VREAU IUBIRE

Popa Ines Vanda

Hoinare doruri vin și pleacă-n grabă

Într-o poveste parcă ancestrală,

Tu porți orgolii ca pe o podoabă

Și îmi vorbești c-o liniște formală.

Nedezlegate noduri ne mai leagă,

Noi stăm tăcuți la capete de poduri,

M-am dăruit cu dragostea întreagă,

Tu irosești iubirea prin exoduri.

În lanțurile clipei se zbuciumă suspine,

Jăratice nestinse s-au reaprins în gânduri,

Noi rătăcim prin nefirești destine

Și bâjbâim prin labirint de ziduri.

Nici vorbă să-ți semnez vreo condamnare,

Aruncă spada, vreau din nou iubire,

Renunță la spășita resemnare,

Prea ne iubim să-ți fiu doar amintire!

DESTIN FERECAT

Popa Ines Vanda

Oftează de iubire doi maci umbriți de temeri,

Agonizând în arderi de doruri vinovate,

Împart cu tine stele, neșanse și poveri,

Mă doare dorul tău și eu te dor în toate.

Aș vrea alt început fără de dar și poate,

Aș fereca-n clepsidre secundele grăbite,

Să nu-mi mai fii târziu în vise cenzurate

Și abrogare-aș cere risipei nesfârșite.

Respir în lipsa ta un cer fără culoare,

Îmi sunt străină mie, iar ție suferință,

Ne sărutăm prin umbre bătrâne de-așteptare

Și calde ploi ne spăla de-amara neputință.

Eu te aștept iubire.Ți-am spus cât mi-e de dor?

O lăcrămioară plânge între coperți de-album,

Există vreo speranță în foc ucigător?

Cer ultima clemență, un nou destin, alt drum!

DORURI

Popa Ines Vanda

Mi-e dor de-al cincile-anotimp,
De-o noapte fără de obloane,
De vise fără contratimp
Și vremuri ce păreau icoane.

Mi-e dor de lacrima iubirii
Ce am strivit-o cu-n sărut,
De pași timizi ai regăsirii
Ce în nisip au dispărut!

Mi-e dor de picurii din ploaie,
De foc din candela de vis
Cu reveniri ,plecări o droaie,
De-ndepartari care-au ucis.

Mi-e dor de jocul din oglinzi
Cu deformările de noi,
De ochi străini și muribunzi
Și porți ce n-au încuietori.

Mi-e dor chiar și de mici minciuni,
De așteptări năluci în gând,
Cu pribegiri prin slăbiciuni,
De îngeri ce-i aud cântând.

Mi-e dor de tine-un rătăcit
 Golit de vise, flori și zbor,
De-orbecaieli spre asfințit,
Mi-e dor de-un răsărit de dor!