Georgeta
Resteman
Culeg
de pe fruntea umbrită de nouri
Broboane
de griji, ostenite şi reci,
Miresme
de suflet în scâncet de doruri
Călcând
peste timp, rătăcind pe poteci
Prin
jarul de clipe ce mistuie-n ruguri
Timp
nemilos într-o lume nebună
Trec
iele zălude şi cete de fluturi
Zvârlind
cu speranţe în raze de lună.
Pe
tâmple adastă un tremur zănatic
Plumb
ce apasă pe slova-mi târzie
Şi-n
liniştea spartă de-un ţipăt sălbatic
Se-aude
cum plânge un mugur în vie.
În
zbuciumul crâncen, luptând cu nevoi
Ţi-e
silă de tot ce-i în juru-ţi nedrept
Când
lupii netrebnici se-nfruptă din noi
Şi
colţii-şi înfig şi-n căldura din piept
Rămâi
consternat aşteptând vremuri noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu