Popa Ines Vanda
Hoinare
doruri vin și pleacă-n grabă
Într-o
poveste parcă ancestrală,
Tu
porți orgolii ca pe o podoabă
Și
îmi vorbești c-o liniște formală.
Nedezlegate
noduri ne mai leagă,
Noi
stăm tăcuți la capete de poduri,
M-am
dăruit cu dragostea întreagă,
Tu
irosești iubirea prin exoduri.
În
lanțurile clipei se zbuciumă suspine,
Jăratice
nestinse s-au reaprins în gânduri,
Noi
rătăcim prin nefirești destine
Și
bâjbâim prin labirint de ziduri.
Nici
vorbă să-ți semnez vreo condamnare,
Aruncă
spada, vreau din nou iubire,
Renunță
la spășita resemnare,
Prea
ne iubim să-ți fiu doar amintire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu