I se spunea Machiavelli (LIII)

Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea

Lavinia Betea:
Ceauşescu desemna ambasadorii?

Stefan Andrei:
Cu mine convenea de obicei, dar, de data asta, nu fusesem în ţară. El se consulta şi cu Elena Ceauşescu. Iar eu scriam, de mână, cu litere mari numele ambasadorului şi ţara, să vadă bine şi ea. „Mai am o problemă", zice el. Dar înainte de asta venise la mine Burtică şi mi-a spus că mai are Ceauşescu două probleme de rezolvat în schimbările ce le făcea: secretarul cu Cancelaria şi secretarul de stat cu Securitatea. Sunt două propuneri - Duminică şi Postelnicu. „Hai să mergem pe Postelnicu, mi-a zis Burtică. E bine să fie el la Securitate". îmi dă telefon şi Postelnicu: „Tovarăşul Andrei, condoleanţe pentru decesul tatălui. Sunt şi eu convocat la Tovarăşul. Aţi înţeles că mie nu îmi place scrisul, la asta nu mă pricep aşa de bine. Dar mă duc unde zice Tovarăşul. Dar la scris eu nu mă pricep".

Lavinia Betea:
Adică se voia la Interne, dincolo nu făcea faţă, dar,., după voia Tovarăşului!

Stefan Andrei:
Interne, da. Iar când Ceauşescu zice: „Am o problemă. Postelnicu sau Duminică?" Am spus imediat: „Tovarăşe Ceauşescu, haideţi să mergem pe Postelnicu la Securitate, e tânăr, vă e devotat, aţi văzut că s-a purtat foarte frumos cu Nicuşor, s-a îngrijit de el cât a fost la Şcoala de Aviaţie, e de la Tineret, n-a avut legături cu Securitatea.... Iar Ceauşescu dă telefon nevesti-sii: „E la mine Andrei. Da, i-am transmis condoleanţe. Spune şi el să mergem pe Postelnicu la Securitate". Şi redau expresia lui către ea: „Hai să tăiem coada pisicii, mergem pe Postelnicu la Securitate şi pe Duminică la Cancelarie". Sunt sigur că, atunci când l-a numit, Ceauşescu l-a avertizat: „Fii atent. Tu ai fost prieten cu Andrei şi cu Burtică de la UTM. Aţi fost împreună în Biroul CC al UTM. Aţi şi prăznuit. Ăştia au două funcţii foarte importante - unul Externele, şi altul Comerţul Exterior. Din acest moment, nu-i mai cunoşti". Şi, din acel moment, în relaţiile cu mine şi Burtică a apărut alt Postelnicu - ne-a duşmănit. A reuşit să-l înlăture pe Burtică. M-a clătinat şi pe mine, mergând până la raportarea lui Ceauşescu a unor dezinformări. Considerând că aceasta este expresia devotamentului său faţă de soţii Ceauşescu. Că nu e idiot, că nu e dobitoc, îţi spun eu. Eu sunt căsătorit cu o artistă. Am fost în mediul artiştilor, am văzut de la 12 ani teatru, am prieteni artişti şi artiste... Dar n-am întâlnit pe scena românească pe cineva care să interpreteze mai bine rolul idiotului.

Lavinia Betea:
Decât Postelnicu?

Stefan Andrei:
Da


Inapoi, peste umăr

Lavinia Betea:
Să ştiţi că am încercat, după fiecare întâlnire, să vă caut locul pe traseul acesta al istoriei Partidului Comunist din România. V-am comparat evoluţia cu a predecesorilor... şi cu succesorii. Aş vrea să facem câteva precizări. Aţi început să lucraţi la partid în Secţia de Relaţii Internaţionale a CC-ului. Mişcările semnificative ale diplomaţiei româneşti se făceau atunci prin liderul partidului, primul ministru, ministrul de Externe, diplomaţii de meserie. Care era „diviziunea muncii" între cei care lucrau la CC în relaţii internaţionale şi cei din Ministerul Afacerilor Externe?

Stefan Andrei:
Sunt două aspecte, foarte importante. Eu, din martie 1966, am lucrat ca ajutor al lui Ceauşescu. Ţi-am spus că i-am organizat cea mai mare parte a întâlnirilor la Congresul al XXIII-lea al PCUS. M-am impus acolo, şi în faţa lui, şi a lui Maurer. După aceasta, m-a luat cu el la multe întâlniri, deşi eram doar prim-adjunctul şefului Secţiei de Relaţii Internaţionale. In 1966, Mănescu m-a propus prim-adjunct al lui la Ministerul de Externe. Dar Ceauşescu a refuzat: „Nu, el va rămâne aici, la partid". Şi, în această situaţie, îmi dădea acces la o serie de stenograme ale convorbirilor lui...

Lavinia Betea:
Cum explicaţi? Să creeze o concurenţă între cele două organisme?

Stefan Andrei:
De fapt, el voia să mute de la Guvern la partid activitatea internaţională. Sigur.

Lavinia Betea:
Să i-o ia lui Maurer, trăgându-i pe nesimţite preşul de sub picioare?

Stefan Andrei:
Da, treptat. Iar după plecarea lui Maurer, complet.

Lavinia Betea:
Iar ministrul de Externe să devină ceea ce azi s-ar numi un purtător de cuvânt al lui Ceauşescu.

Stefan Andrei:
Mie mi-a dat la început şi coordonarea Ministerului de Externe. Din 1972 până în 1974 am lucrat cu Maurer. Aveam cu el, ţi-am povestit, întâlniri săptămânale... Dar erau şi acţiunile pe care noi le făceam în secţie, fără ca el să cunoască.

Lavinia Betea:
De ce?

Stefan Andrei:
Să-ţi dau un exemplu. Am lucrat cu Nicolae Ceauşescu la partid propunerile noastre pentru creşterea rolului ONU. Ceauşescu mi-a spus să le trimitem de la început ţărilor socialiste. Şi le-am trimis. Dar când a mers Maurer la Moscova, pentru a obţine o dezvoltare a relaţiilor economice sovieto-române, premierul sovietic Kosîghin l-a luat la zor: „Ce vreţi voi iarăşi? Nu ştiţi că economicul este subordonat politicului? Iar voi acum trimiteţi propuneri ca să anulaţi dreptul de veto la ONU“. Dreptul de veto al tuturor membrilor Consiliului de Securitate - să nu mai aibă membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate drept de veto în problemele în care sunt ei implicaţi. Maurer a fost sincer cu Kosîghin: „Eu nu am ştiut nimic de aceasta". Dar după venirea lui Maurer în ţară, m-a chemat Ceauşescu de faţă cu Maurer, care-i relatase tărăşenia cu Kosîghin: „Măi, ce ai făcut, tu ai trimis materialul? Eu ţi-am spus să vedem dacă-1 trimitem, că trebuie să-l vadă şi Maurer, că uite ce i-a făcut Kosîghin...". Au mai fost şi altele...

Lavinia Betea:
Spunea Maurer că, în ultima perioadă, oamenii noi ai lui Ceauşescu primeau sarcini fără ca lui, primul ministru, să-i fie aduse la cunoştinţă. Un afront. A simţit că Nicolae Ceauşescu nu mai are nevoie de el. V-a implicat deschis Ceauşescu în trecerea lui Maurer în plan secund?

Stefan Andrei:
Ceauşescu mi-a dat sarcină să fac propuneri privind îmbunătăţirea activităţii ONU. Tot el, după aprobarea materialului, mi-a spus: „Trimite propunerile privind ONU ţărilor socialiste participante la Tratatul de la Varşovia". N-a zis: „Trimite-i-le şi lui Maurer".

Lavinia Betea:
Nu era, aşadar, un paralelism de atribuţii, ci planul lui Ceauşescu de-a monopoliza puterea.

Stefan Andrei:
Sigur că da. în timpul meu a trecut Ministerul de Externe sub comanda Secţiei de Relaţii Internaţionale.

Lavinia Betea:
Iar dv. eraţi tânăr şi dornic de afirmare...

Stefan Andrei:
Eram secretar al Comitetului Central. Şi la indicaţia lui Nicolae Ceauşescu coordonam activitatea Ministerului de Externe. Iar când m-am mutat eu la Externe, a fost o continuare a muncii de la partid, mi-a dat mie acolo putere. în ce sens? Că, fiind membru în Biroul Permanent al CPEx-ului, nu mai eram coordonat de secretarul CC cu probleme internaţionale...

Lavinia Betea:
Ce-am înţeles eu de la dv. în primul rând, în analiza epocii trebuie ţinut seama de existenţa celor două fracţiuni din Partidul Comunist: partidul ilegaliştilor şi partidul celor care au venit la „masa pusă“. Dv., şi toţi ceilalţi activişti din mişcarea de tineret aţi fost promovaţi ca „echipa lui Ceauşescu". A doua generaţie de lideri ai partidului. Ceauşescu a făcut trecerea prin acest paralelism creând, cu bună ştiinţă, disfuncţionalităţi în favoarea oamenilor noi şi în detrimentul foştilor ilegalişti din echipa lui Dej. Dornici de ascensiune, aţi văzut în Ceauşescu omul providenţei - pentru ţară, pentru viitorul dvs...

Stefan Andrei:
La început, da.

Lavinia Betea:
însă n-aţi apucat să atingeţi bine culmea că Nicolae Ceauşescu a făcut o imprevizibilă mişcare, aducându-şi în conducere nevasta. Alături, pe tronul puterii: Faraonul şi Faraoanca... Am evitat pe tot parcursul discuţiei să facem comparaţii între trecutul marcat de Ceauşescu de dinaintea lui 1989 şi situaţia zilelor noastre. Există însă incontestabil un dramatic punct comun - datoria externă a României. O ştire publicată de cotidianul Adevărul în octombrie 2011 informează că datoria externă a României se apropie vertiginos de o sută de miliarde de euro. (9) în decembrie 1989 însă, România era singura ţară din zisul lagăr socialist fără datorii externe. Imi pare rău că nu pot face comparaţii pe baza unei sume totale menţionată în documente de arhivă. Astfel că voi cita estimări actuale pentru datoriile făcute de Ceauşescu. Conform declaraţiei lui Răzvan Temeşan, şeful Direcţiei de Credite Externe din Banca Română de Comerţ Exterior, vârful datoriei externe a României lui Ceauşescu a fost de 10.170.000.000 de dolari.

Stefan Andrei:
13 miliarde de dolari a fost vârful, din câte-mi amintesc eu. Atins prin 1986.

Lavinia Betea:
Pe de altă parte, zice sursa citată, Ceauşescu a investit aproape 9 miliarde de dolari în întreaga lume, citând: Irak - 2,6 miliarde de dolari, Ucraina - peste 1 miliard de dolari, Cuba - 1 miliard de dolari, Egipt - 470 de milioane de dolari, Siria, Angola, Zambia, Mozambic, Libia. România a construit drumuri, foraje petroliere, căi ferate, fabrici de ciment şi armament, lucrări de irigaţii, oraşul ucrainean Dolinska, uzina de crom-nichel Las Camariocas din Cuba, rafinării, fabrici de ciment, combinate chimice, irigaţii pe mii de hectare - investiţii derulate prin Industrial Export, drumuri, zeci de şcoli şi sute de blocuri în Libia, fabrici de ciment şi de produse chimice, linii electrice de înaltă tensiune, conducte de alimentare cu apă în Egipt. (10) Documentele din arhivă demonstrează însă că pentru toate aceste obiective construite de români din ordinul lui Ceauşescu existau înţelegeri comerciale, fiind prevăzută încasarea plăţilor şi creanţelor. Şi iată acum, aceeaşi sursă menţionează, pentru prezent, suma de 2 miliarde şi jumătate de dolari care mai trebuie primită de România. Cu specificarea că diferenţa a fost fie redusă sever prin convenţiile internaţionale - în cazul Irakului la 80%, iar a Mozambicului la 90% -, restul fiind reeşalonată pe foarte mulţi, fie „s-a pierdut". Aici se menţionează Ucraina.

Stefan Andrei:
Combinatul de la Krivoi Rog.

Lavinia Betea:
Revin la informaţiile din presă. Clubul de la Paris, aceeaşi instanţă care în 1981 obliga România să-şi plătească datoriile, în 2005 ne-a cerut să iertăm datoria statului irakian în proporţia amintită, iar în 2007 pe cea a Mozambicului. Aceeaşi sursă menţionează că, după ’89, Industrial Export a recuperat în conturile proprii 36 de milioane de dolari. Impresia mea după aceste date este o anume confuzie între împrumuturile contractate de Ceauşescu şi valoarea creditelor externe ce le avea de încasat România la începutul lui 1990. După datele dv., când şi cum a fost plătită acea datorie externă?

Stefan Andrei:
In perioada 1986-1989 a fost plătită toată datoria.

Lavinia Betea:
Dar restricţiile alimentare şi cartelele au fost introduse în România începând din 1981. Nu pentru plata datoriei externe „se strângea cureaua"?

Stefan Andrei:
Atunci, Ceauşescu a tras concluzia că nu mai putea opera asupra a ceea ce importase deja. Şi a redus consumul. In legătură cu „raţionalizarea" pâinii s-a discutat în CPEx, iar Verdeţ s-a opus. Acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care a fost schimbat din funcţia de prim-ministru. Ceauşescu nu a fost un bun economist, nu a fost deloc economist. Se crease o anume situaţie şi din necorelarea preţurilor la anumite produse. Preţul pâinii, al zahărului, uleiului erau subvenţionate de stat. Nu numai la noi, ci în toate ţările din sistemul socialist. Pâinea fiind ieftină, oamenii o cumpărau să o dea la animale şi păsări - ieşeau mai bine decât producând sau cumpărând nutreţuri. Anumiţi cetăţeni cumpărau saci întregi de zahăr ca să-l folosească, acasă, la fabricarea alcoolului. A doua chestiune: cei care conduceau agricultura i-au spus lui Ceauşescu că de aceea merg rău CAP-urile pentru că ţăranii câştigă mult din loturile personale. Iar el a micşorat loturile. A treia chestiune: Ceauşescu a pus condiţia unui şeptel mare de bovine. Ca să facă planul, în marile complexuri de creştere a animalelor, acestea erau ţinute şi dacă erau sterpe sau prea bătrâne. Plus că trecuse vremea când bovinele erau scoase la păscut. Păşunile fuseseră transformate peste tot unde se putea în teren arabil, astfel că animalele erau furajate integral în grajduri. Peste toate, Ceauşescu a interzis ţăranilor să dispună după dorinţa lor de animalele din gospodăriile proprii. Şi de unde planul lui Ceauşescu fusese o creştere mare a exportului de produse alimentare, toate aceste măsuri au dus la situaţia din anii ’80. Eram condiţionaţi, după cum ţi-am spus, de plata ţiţeiului şi a gazelor sovietice la schimbul cu produse alimentare în procent de 33% din valoarea importului. Cu toate restricţiile care au continuat şi după plata datoriei externe, în decembrie 1989 nu livrasem ruşilor nici jumătate din ce ne angajasem. Iar ei nu ne-au dat cantitatea de ţiţei contractată, aşa cum se discută în ultima întâlnire dintre Ceauşescu şi Gorbaciov din 4 decembrie 1989.

Lavinia Betea:
Dv., care ştiţi foarte bine cum s-a plătit datoria externă din vremea lui Ceauşescu, ce estimări aveţi pentru plata datoriei externe actuale?

Stefan Andrei:
In primul rând că actuala datorie externă a României este compusă din două părţi. Circa 70 de miliarde de euro este datoria băncilor şi firmelor private din România, în cea mai mare parte, cu capital străin. Restul sunt datorii ale statului român.

Lavinia Betea:
Iar finalul acestei situaţii...?

Stefan Andrei:
Cred că ai noştri vor face fel de fel de manevre financiare pentru a plăti doar dobânzile la credite. Iar creditul de bază să fie rostogolit.

Lavinia Betea:
Până când?

Stefan Andrei:
Nu pot să-mi dau seama. Din vânzările de hidrocentrale, termocentrale, căi ferate, uzinei de apă grea se vor mai lua nişte miliarde...

Lavinia Betea:
Cu ce mai rămânem?

Stefan Andrei:
Dar cine pune, cine-a pus aşa problema de 20 de ani încoace? N-am vândut noi mii de hectare de teren arabil şi de pădure? N-am vândut tot ce s-a putut şi cum s-a putut din fabricile şi uzinele de dinainte de ’89? Nu ne-au plecat milioane de oameni calificaţi la lucru în străinătate?...

Lavinia Betea:
Dacă ar fi după dv., ce epitaf v-aţi alege?

Stefan Andrei:
...A prevăzut totul şi nu a putut evita nimic.


Note

9 Alina Vasile, Datoria externă a României a crescut cu 4,23 miliarde de euro în primele opt luni, Adevărul, 13 octombrie 2011

10 http://ro.wikipedia.Org/wiki/Nicolae_Ceau%C8%99escu#Investi. C8.9Bii_ruin.C4.83toare_de_aproape_9_miliarde_de_dolari


FINAL