Pincu Sfartz
Andrei Zubov (n. 1952) este un cunoscut istoric, politolog şi specialist al religiilor din Rusia. A fost profesor la Institutul de Stat pentru Relaţiile Internaţionale din Moskova MGIMO până în 2014, când a fost concediat pentru că a criticat intervenţia militară a Rusiei în Crimeea, comparând-o cu anexarea Austriei şi a Sudeţilor de către Hitler.
Andrei Zubov
Textul de mai jos este traducerea unei părţi din interviul pe care prof. Zubov l-a acordat postului independent „Eho Moskvî” pe 9 martie 2016 redactorilor Aleksei Narâşkin şi Aleksei Solomin.
1. Declararea drept ilegală a loviturii de stat comuniste din 1917 şi a dispersării Adunării Constituante în 1918
2. Restituirea proprietăţilor confiscate
3. Lustraţia pentru membrii organizaţiilor criminale
4. Restabilirea memoriei istorice
5. Recunoaşterea dreptului la cetăţenia Federaţiei Ruse tuturor emigranţilor ruşi şi sovietici
[…]
A. Zubov:
Avem nevoie nu de o destalinizare, ci de decomunizare, pentru că Stalin era un discipol credincios şi un tovarăş al lui Lenin. În fiecare an din perioada de sub conducerea activă a lui Lenin, adică în cei cinci ani între 1917 şi 1922, au pierit anual din cauza bolşevicilor mai mulţi oameni decât în fiecare an din perioada de conducere a lui Stalin. Trebuie să ţinem minte acest fapt. De aceea este necesară o decomunizare sistemică. Şi acest lucru a fost făcut în Germania – am în vedere denazificarea. Iar o decomunizare sistemică s-a făcut în întreagă Europa Centrală – de la RDG până în Estonia. Numai la noi nu a avut loc.
Pincu Sfartz:
Să presupunem că eu sunt deputat şi vreau să fac o lege a decomunizării. Vin la dv., la un istoric, şi va spun: dictaţi-mi care sunt parametrii acestei legi, ce vom scrie în acel document?
Declararea drept ilegală a loviturii de stat comuniste din 1917 şi a dispersării Adunării Constituante în 1918
A. Zubov:
Este extrem de simplu, totul a fost deja descris cu foarte mult timp în urmă. În esenţă sunt cinci principii.
Primul principiu este recunoaşterea ca fiind ilegale lovitura de stat comunistă şi preluarea puterii în 1917, plus dispersarea Adunării Constituante. Automat, din acest act decurge restaurarea continuităţii legale între Federaţia Rusă şi statul precomunist.
Pincu Sfartz:
Statul precomunist, dar nu cu Monarhia?
A. Zubov:
Cu statul precomunist. Poporul va decide singur dacă să fie monarhie sau republică, ceea ce este mai puţin important. Este important ca legile comuniste să-şi piardă valabilitatea.
Pincu Sfartz:
Staţi puţin, „poporul va hotărî” – asta înseamnă că trebuie să se convoace o Adunare Constituantă?
A. Zubov:
De la sine înţeles.
Pincu Sfartz:
Adică să preluăm obiectivul proclamat la vremea respectivă de către alb-gardişti?
A. Zubov:
„Obiectivul proclamat”? Bolşevicii au ieşit definitiv în afara limitelor legii, dispersând, pe 5 ianuarie 1918, Adunarea Constituantă.
Pincu Sfartz:
Deci acest principiu este clar.
Restituirea proprietăţilor confiscate
A. Zubov:
Da. Al doilea este restaurarea dreptului la proprietate. Desigur, urmaşii celor pe care comuniştii i-au lipsit de proprietăţile lor, iar ei sunt astăzi 93% din populaţia Rusiei, aveau dreptul de proprietate, ţăranii cu pământurile lor, trebuie să recapete drepturile de proprietate, sau o compensare sub o formă oarecare – financiară, hârtii de valoare sau chiar în natură.
Pincu Sfartz:
Şi de unde să luăm actele doveditoare?
A. Zubov:
Toate actele există.
Pincu Sfartz:
Şi toate aceste obiecte trebuie să fie mai întâi confiscate?
A. Zubov:
Acest aspect trebuie decis. Dv. aţi cerut să numesc rapid principiile, dar acum îmi puneţi întrebări de detaliu, deci nu va mai ieşi „repede”.
Pincu Sfartz:
Hai să continuăm muncă de întocmire a proiectului de lege.
A. Zubov:
Fapt este că experienţa Estoniei, a Cehiei, Poloniei, a fostei RDG ne arată cum se poate face acest lucru. Să nu uităm că şi peste Estonia, peste Letonia au trecut toate războaiele şi revoluţiile ruseşti: şi Războiul Civil, şi al Doilea Război Mondial, şi Primul Război Mondial, şi totuşi au fost găsite toate documentele, şi au făcut tot ce trebuie. Aşa că, de fapt, nu este nimic de teribil şi catastrofal: documentele există, în esenţă.
Şi al treilea… al treilea principiu este, neîndoielnic, lustraţia. Reamintesc că „lustraţie” înseamnă curăţire, primenire în latină..
Lustraţia pentru membrii organizaţiilor criminale
Pincu Sfartz:
A cui?
A. Zubov:
Curăţarea sistemului politic al Rusiei de oamenii care au participat activ la constituirea şi menţinerea regimului criminal comunist.
Pincu Sfartz:
Adică cel puţin acei care au avut carnet de membru de partid.
A. Zubov:
Desigur că nu. Nici măcar la denazificare nu s-a procedat astfel. Nu, este vorba de conducerea Partidului Comunist, de colaboratorii acestuia scoşi din producţie, de colaboratorii comitetelor raionale, regionale, ai aparatului central, cât şi de secretarii salarizaţi ai marilor organizaţii de partid din uzine, fabrici, ş.a.m.d. Şi, bineînţeles, de – practic – întregul aparat al poliţiei secrete, adică ceea ce noi numim KGB. Pentru că acolo, cu excepţia unui număr mic de sectoare de genul pazei de graniţa care de fapt nu s-au făcut vinovaţi de ceva specific, este vorba de structuri care aveau ca sarcina să apere regimul comunist.
Pincu Sfartz:
Dacă înţeleg bine, în lista de lustraţie va fi inclus şi actualul Preşedinte Putin?
A. Zubov:
Desigur. Şi mulţi alţii.
Pincu Sfartz:
Ce departe aţi ţintit!
A. Zubov:
Dar cum altfel?
Pincu Sfartz:
Nu, e în regulă, eu va susţin.
A. Zubov:
Trebuie să înţelegeţi că acum practic 80% din conducerea ţării noastre [este vorba de Rusia, nu de România!/n.tr.] sunt ofiţerii, generalii din KGB sau GRU (GRU este serviciul de informaţii externe al Statului Major al Armatei, similar SIE-ului românesc/n.tr.], ca o consecinţă directă a faptului că la noi nu s-a făcut vreo lustraţie. În Cehia, de exemplu, unde s-a făcut lustraţia, o asemenea situaţie este de neconceput, sau în RDG, unde membrii STASI sunt nevoiţi să ocupe doar posturi de poştaş, căci nu sunt acceptaţi în alte servicii de stat.
Pincu Sfartz:
Dar foştii „directori roşii” [directori de mari întreprinderi care au rămas pe post şi după 1990/n.tr.]?
A. Zubov:
Ce este un director? Directorul, ca un cadru administrativ, nu se ocupă de implantarea regimului, el se ocupă de realizarea lui. Eu pornesc de la modelele de lustraţie adoptate în toată Europa – de la Serbia şi până la Estonia.
Pincu Sfartz:
Dv. nu admiteţi deloc posibilitatea ca un om să se poată reeduca sau să treacă în tabăra cealaltă, sau că s-a căit?
A. Zubov:
Prin ce se deosebeşte lustraţia de o urmărire penală? Urmărirea penală cercetează o infracţiune făptuită împotriva legii a unei anumite persoane. Colaboratorii KGB-ului nu comiteau – de regulă – infracţiuni împotriva legilor sovietice. Dar ei comiteau infracţiuni care sunt contra umanităţii, pentru că ei susţineau un regim inuman. Mai mult, ei mergeau acolo în mod voluntar, spre deosebire de armată, unde se mergea prin recrutare forţată. Ei se angajau din propria voinţă, şi din propria voinţă erau de acord cu această funcţie. După cum ştim, şi preşedintele nostru, Putin, a intrat în KGB de bunăvoie la chemarea inimii, şi chiar a repetat de multe ori că nu regretă acest fapt. Eu regret foarte mult că el nu regretă acest lucru. De aceea al treilea articol este lustraţia, şi acest articol este absolut esenţial. Dacă se făcea la noi lustraţia, acum la putere s-ar fi aflat cu totul alţi oameni, oameni care nu ar fi fost nemijlocit legaţi de cele mai rele forme de tiranie comunistă. La fel cu vârfurile partidului nazist, ale Gestapo-ului, SS-ului, care au fost imediat supuse legii denazificării din Germania în 1945.
Al patrulea principiu…
Pincu Sfartz:
Staţi puţin, să mai zăbovim la al treilea principiu. Dar măsurile de pedeapsa ? Este simplu, le aplicăm o eticheta infamantă, şi aceşti oameni nu vor putea ocupa funcţii în stat.
A. Zubov:
Există variaţiuni pe această tema. Cea mai blândă lege este cea din Polonia. Ea prevede că ei pot lucra unde doresc, pot fi aleşi unde vor, dar trebuie doar să-şi declare trecutul. Desigur şi la noi se declară, poate că nu toţi, dar mulţi declară, dar populaţia este total indiferentă. În schimb în Cehia legea este mult mai severă: indiferent dacă declari sau nu, nicăieri nu ai dreptul să fii ales. Nu ai dreptul să fii judecător, nu ai dreptul să lucrezi la tribunal. Fiindcă veni vorba, aceste restricţii se extind şi asupra judecătorilor din procesele politice, va amintiţi de Articol 58, cel stalinist [Articolul 58 din Codul penal al URSS viza „activitate antistatală şi contrarevoluţionară”, în baza căruia au fost condamnaţi mulţi nevinovaţi/n.tr.].
Pincu Sfartz:
Şi, că veni vorba, cine îi va judecă? Aceiaşi judecători?
A. Zubov:
Ce înseamnă „să judece”? Au găsit destul de mulţi oameni care au lucrat în justiţie, dar nu s-au ocupat de procese politice. Nu este o problema simplă cine va conduce, cine va judeca, dar, surprinzător, s-au găsit oamenii, surprinzător se găsesc suficienţi oameni de treabă. Când Saakaşvili a decis să cureţe Ministerul de Interne din Gruzia de şperţari, el i-a demis pe toţi. I se spunea: „cine va mai dirija circulaţia?”, dar s-au găsit destui oameni care au intraţi în Serviciul de circulaţie şi care nu luau şpagă.
Pincu Sfartz:
Dar arestările, condamnările, confiscarea averilor în cadrul lustraţiei?
A. Zubov:
Nu.
Pincu Sfartz:
Cum asta?
A. Zubov:
Arestările şi confiscarea averii reprezintă nemijlocit o urmărire penală. Lustraţia presupune curăţirea, eliminarea din sistem a anumitor categorii de oameni care sunt periculoşi ca urmare a participării lor voluntare în anumite organizaţii nedemne. Este posibil că ei să se fi purtat relativ inofensiv.
Pincu Sfartz:
Va puteţi imagina că după o procedură de lustraţie, actualii conducători şi prietenii lor vor primi interdicţie să mai ocupe anumite funcţii. Ei nu vor mai fi la putere, dar vor rămâne cu palatele, hangarele cu blănuri, şi atunci poporul va fierbe. Noi facem lustraţia pentru ca să satisfacem poporul, nu?
A. Zubov:
Nu, noi facem asta pentru ca viitorul Rusiei să fie mai demn. Pentru că aceşti oameni care au colaborat cu această putere criminală şi care au nenorocit milioane de oameni din Rusia, nu pot face nimic, nu sunt capabili să scoată Rusia spre un viitor mai bun, şi acum noi constatăm acest lucru, constatăm că suntem în impas.
Pincu Sfartz:
Pentru că ei posedă acel vechi „background” sovietic?
A. Zubov:
Desigur. Şi acest vechi background sovietic se regăseşte în mulţi dintre noi, a acelor care nu se vor regăsi pe listele de lustraţie. Într-o anumită măsură îl am şi eu; constat şi mă surprind mereu de acest lucru. Dar la ei acesta există în măsură mai mare, pentru că ei au intrat benevol pe cele mai sinistre posturi. Tatăl meu conducea întreagă construcţie navală a URSS-ului, avea gradul de amiral. Iar el îmi spunea în permanentă, în anii 60: ”niciodată să nu ai de-a face cu KGB-ul, să nu accepţi niciun fel de colaborare cu ei”. Îmi spunea: „în partid – dacă vrei intră, dacă nu vrei, nu intra, dar în KGB – niciodată”. Aşa percepea acel om acea organizaţie. Dar Putin a intrat bucuros, încă de când era aproape elev.
Pincu Sfartz:
Dar dacă eşti ameninţat, sau dacă nu ai altfel posibilitatea de a ocupa un anume loc de muncă. Sau, de exemplu cum e acum cazul cu Lech Walesa – câte discuţii pe tema colaborării lui cu serviciile speciale, şi chiar el nu neagă acest episod care s-a întâmplat cândva şi care – cică – nu a avut niciun efect asupra activităţii lui.
A. Zubov:
În primul rând legile poloneze sunt cele mai liberale în raport cu lustraţia. În al doilea rând, aceşti oameni se pot ocupa – chiar în Cehia, cu legile ei severe de lustraţie – de afaceri, de orice activitate privată. Însă ei nu pot să fie reprezentanţi ai poporului nici în Parlament, nici în autoconducerea locală, ei nu au dreptul să aibă de-a face cu sistemul juridic şi al puterii executive. Adică nu au dreptul la funcţii în stat. În rest – poftiţi. Şi fiindcă veni vorba, mulţi dintre ei au reuşit de minune în domeniul afacerilor, folosindu-şi relaţiile din poliţia secretă, pe care, se ştie, le au peste tot.
Restabilirea memoriei istorice
A. Zubov:
Dar să ne întoarcem la principii. Al patrulea, cel mai simplu, şi ceea ce se face acum în Ucraina, dar din păcate în Ucraina se face…
Pincu Sfartz:
Simbolurile ?
A. Zubov:
Simbolurile, desigur. Este ceea ce se numeşte „memoria istorică”
Pincu Sfartz:
Eu şi cu Solomin va înregistrăm, ascultători.
A. Zubov:
Desigur, domnilor. Dar eu sper că voi amândoi să ajungeţi deputaţi. De unul singur va fi greu.
Pincu Sfartz:
În următoarea legislatură.
A. Zubov
Împreună o scoateţi mai bine la capăt.
Pincu Sfartz:
Aţi precizat de fapt cauza pentru care în Ucraina ideea lustraţiei a fost complet discreditată.
A. Zubov:
Absolut. Ştiţi, ceea ce este interesant e că acolo această lege asupra lustraţiei a fost făcută nu împotriva slujbaşilor sovietici şi a „bonz”-ilor de partid, ci în primul rând contra oamenilor din jurul lui Ianukovici. Aceasta este o greşeală, pentru că oamenii din jurul lui Ianukovici pot fi judecaţi pur şi simplu la tribunal, deoarece aceştia au încălcat legea, luau mită şi deci sunt pasibili de justiţia obişnuită.
Pincu Sfartz:
Să se adune probele şi să fie trimişi în judecată.
A. Zubov:
Da. În niciun caz altfel. Lustraţiile se pot efectua şi când sfera juridică, justiţia, este la pământ şi este coruptă de un regim criminal – ca în Germania nazistă sau ca în Rusia Sovietică. Dar în Ucraina, în linii mari, aşa ceva nu s-a întâmplat, iar legile erau normale. Este altceva faptul că acestea erau total încălcate. Dar atunci este nevoie de tribunal. În general vorbind, acolo au avut loc răfuieli cu cei din anturajul lui Ianukovici. Şi este interesantă – din ceea ce ştiu, dat nu am cercetat în amănunt – provenienţa noilor actori ai puterii. După câte ştiu, Iaţeniuk a fost secretar raional al komsomolului din regiunea Cernăuţi, din Bucovina de Nord [trebuie să fie vorba mai degrabă de Alexandr Turcinov, preşedinte a.i. al Ucrainei şi preşedinte al Parlamentului, care între 1987-1990 a fost prim secretar al komsomolului din regiunea Dnepropetrovsk/n.tr.].
Pincu Sfartz:
S-a murdărit ?
A. Zubov:
S-a murdărit, nu s-a murdărit, oricum era salarizat pentru munca de komsomol. Iar munca plătită de komsomol trebuie asimilată cu munca plătită de partid, căci este practic acelaşi lucru. Şi s-a pătat tocmai prin acest fapt, deşi poate să nu fi făcut nimic rău.
Pincu Sfartz:
Ştiţi cum se spune acum: „eram tânăr, aveam nevoie de bani…”.
A. Zubov:
Îmi face plăcere să aud din gură Dvs. tânără acest argument. Este interesant că legea lustraţiei din Ucraina a ridicat ştacheta deasupra secretarului de partid raional al Komsomolului, şi a definit că doar secretarii de Komsomol de rang republican intrau sub incidenţa legii lustraţiei. Nu cei raionali, nici cei regionali nu intră. Doar pentru că Iaţeniuk să nu fie lustrat! Este desigur ceva neserios. Omul care a adoptat această lege a lustraţiei era chiar acelaşi Iaţeniuk [primul ministru al Ucrainei/n.tr.], este cel care ar fi trebuit să fie primul care să plece din post. Să spună: „da, chiar dacă poate că nu sunt vinovat, dar o să dau un exemplu”.
Pincu Sfartz:
Izbăvirea prin simbol?
A. Zubov:
Dacă tot am amintit despre Ucraina, o să spun ceva despre al doilea principiu. Am explicat de mai multe ori ucrainenilor că este obligatoriu să se ridice problema restituţiei şi a dreptului la proprietate – aşa cum a fost în Cehia şi Polonia. Cu atât mai mult cu cât în Ucraina Apuseană întreaga proprietate privată a fost de fapt confiscată abia în 1946, adică oamenii ţin minte acest fapt, acest lucru este binecunoscut. Ţăranii care şi-au cultivat aceste terenuri private sunt în viaţă, copii lor sunt în deplină putere – daţi-le înapoi pământul.
Pincu Sfartz:
Dar din nou, celălalt aspect al acestei chemări – „Luaţi pământurile de la cei care le posedă acum”.
A. Zubov:
Sau restituirea pământului, sau o compensaţie. Dar nu este admisă legitimarea unei confiscări ilegale. Pentru om proprietatea este lucrul cel mai important – după viaţă.
Proprietatea este la un om, dacă doriţi, corpul sau exterior, de aceea devine o succesiune şi se transmite mai departe. Gândiţi-vă: dacă vi se ia apartamentul sau maşina, o să va faceţi verde de supărare.
Pincu Sfartz:
Solomin nu are maşină.
A. Zubov:
Dar ceva are totuşi, costumul, pulovărul. Şi o să i se ia chiar acum, în ascensor.
Pincu Sfartz:
Da, nu m-aş bucura, desigur.
A. Zubov:
Şi întrucât oamenii simpli nu capătă nimic de la nouă putere, iar oligarhia veche a rămas practic la putere, în Ucraina oamenii pierd încrederea în putere. Eu le-am explicat asta, dar ei nu se pot hotărî.
Să ne întoarcem la principiul al 4-lea, care este desigur memoria istorică. Adică acei care au comis aceste crime, toţi aceşti Stalini, Lenini, Molotovi, Kalinini – se poate enumăra mulţi în continuare – toţi aceşti oameni trebuie neapărat să fie transformaţi din eroi în anti-eroi. Statuile lor trebuiesc înlăturate.
Pincu Sfartz:
Şi străzile să fie rebotezate ?
A. Zubov:
Desigur.
Pincu Sfartz:
De genul staţiei de metrou „Voikovskaia” [după numele lui Piotr Voikov, unul din organizatorii asasinării ţarului Nikolai al II-lea; aluzie la o discuţie care durează din anii 1990/n.tr.]?
A. Zubov:
Păi cum altfel? Desigur că trebuie. Cum altfel?
Pincu Sfartz:
Şi monumentele chiar le înlăturăm ?
A. Zubov:
Le înlăturăm.
Pincu Sfartz:
Le putem duce la muzeu.
A. Zubov:
Cele frumoase – la muzeu; în majoritate sunt kitsch-uri din ipsos.
Pincu Sfartz:
Şi plăcile memoriale de pe case?
A. Zubov:
Cred că unele mai importante pot să rămână, dar restul de tipul: „Aici Lenin a strănutat de două ori în timpul discursului în faţă truditorilor câmpului”, trebuiesc înlăturate fără mustrări de conştiinţă. Şi invers, cei care s-au împotrivit colectivizării, cei care s-au luptat cu puterea sovietică, oamenii din „Mişcarea Albă”, cei care au luptat în anii 60 – aceştia sunt eroii. Pentru că au luptat pentru libertatea poporului lor, împotriva regimului autoritar.
Pincu Sfartz:
Nu se va întâmpla că vom înlocui o putere autoritară cu alte acţiuni autoritare?
A. Zubov:
Nu.
Pincu Sfartz:
O să inundăm totul cu monumente ale albgardiştilor…
A. Zubov:
Nu cred că o să inundăm. Dar ce înseamnă „albgardişti”? Dacă un om, fiind albgardist, a comis infracţiuni grave, ca de exemplu atamanul Semeonov, nu trebuie să i se facă statuii. Dar dacă era un om nobil, care şi-a dat viaţă pentru Rusia, cum era generalul Denikin, desigur că este demn de un monument. Şi există o mulţime de oameni dinainte de revoluţie a căror memorie este uitată. Activiştii obştilor, politicieni din diversele partide liberale. Cum ar fi kneazul Goliţân, primar al Moscovei, care a preluat Moscova cu latrine sub formă de gropi de golit, şi a predat-o, la sfârşitul mandatului sau, cu canalizare şi reţea de apă potabilă; ştim multe despre asemenea oameni? Nu ştim nimic. Tocmai despre asemenea oameni trebuie păstrată memoria.
Recunoaşterea dreptului la cetăţenia Federaţiei Ruse tuturor emigranţilor ruşi şi sovietici
A. Zubov:
Şi în sfârşit al cincilea principiu.
Pincu Sfartz:
Să încerc să ghicesc? Să fie interzisă pomenirea numelui tuturor.
A. Zubov:
Nu trebuie interzis nimic. Dar să pomeneşti în context pozitiv cum că Stalin era băiat bun şi că a fost de fapt…
Pincu Sfartz:
Că a fost un „manager eficient” [aprecierea aparţine lui Putin/n.tr.].
A. Zubov:
Da. Pentru aşa ceva trebuie dat trei ani de închisoare, ca în Germania pentru o asemenea menţionare a lui Hitler.
Pincu Sfartz:
Şi cum rămâne cu libertatea cuvântului?
A. Zubov:
Libertatea cuvântului – poftim. Puteţi vorbi despre cum s-au petrecut lucrurile, bazându-va pe documentele pe care le aveţi la dispoziţie, să faceţi prelegeri ştiinţifice că de fapt Stalin a semnat listele de condamnare prin împuşcare nu pentru 100 de mii de oameni, ci doar pentru 78 de mii…
Pincu Sfartz:
Adică nu poţi nega însuşi faptul represaliilor staliniste?
A. Zubov:
Desigur. Cât timp există mărturii ca Butovo [poligonul Butovo de lângă Moskova, loc de execuţii a zeci de mii de oameni/n.tr.], Kaştak [deal şi cartier din Tomsk, unde au fost executaţi şi aruncaţi în râpe peste 40 de mii de oameni nevinovaţi/n.tr.].
Pincu Sfartz:
Dacă tot veni vorba, legea de negare a Holocaustului nu există în toate ţările…
A. Zubov:
Desigur. Şi eu consider că sub forma sa absolută nu este corectă faţă de istorici. S-a luat cifra de 6 milioane, poate că sunt 5, poate 7 – nu ştim, sunt necesare cercetări ştiinţifice serioase. Dar faptul că evreii au fost lichidaţi în masă este ferm stabilit. De aceea a nega în principiu acest fapt este o infracţiune.
Pincu Sfartz:
Adică principiul al 5-lea este interdicţia negării?
A. Zubov:
Aceasta nu e principiul al 5-lea, este al 4-lea.
Principiul 5 este foarte important, de obicei nu este amintit: este recunoaşterea dreptului tuturor oamenilor care au părăsit Rusia după 1917 din motive politice, şi al urmaşilor lor, să capete automat cetăţenia Federaţiei Ruse.
Pincu Sfartz:
Sunt mulţi aceştia?
A. Zubov:
Desigur.
Pincu Sfartz:
Care sunt cifrele?
A. Zubov:
După revoluţia din 1917 au emigrat un milion. Apoi încă 200,000 rămaşi în afara URSS după război. Apoi emigraţia evreiască, emigraţia nemţilor din anii 1970. Desigur aceştia au acum o mulţime de rude, şi asta înseamnă milioane de oameni. Dar important este că printre aceşti oameni sunt oameni foarte destoinici. Luaţi cele trei republici baltice: în fiecare din ele, măcar un singur dintre preşedinţi a fost un emigrant care s-a repatriat. Aceştia aduc cu sine un stil de gândire diferit, european, american, apusean. La Universitatea din Letonia rectorul este un mare savant fizician din Germania. Acesta a schimbat structura universităţii şi a dispărut în totalitate mita. Cum a făcut asta este o altă mare discuţie, dar a făcut-o. Deci acest principiu are o mare importantă pe linie morală.
Pincu Sfartz:
Şi dacă reuşeşti să-i captezi şi pe linie de impozite, ar fi probabil o fericire.
A. Zubov:
Dacă le restituim proprietăţile, îi vom face rezidenţi impozabili. Adică acest proiect merge departe…
[…]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu