Gina Zaharia
continente
muzicale se suprapun
își
împrumută apele și rozele, și scriu pe timp.
unul
cu mâna celuilalt.
în
depărtări se laudă salcâmii
cu
părul iubitei.
n-au
întâlnit tandrețe care să miște
portretele
pictorilor de acum o mie de ani!
deschid
oceanele. să radieze în lumea noastră,
fiecare
printr-o fereastră
de
sezon.
să
nu ne pierdem în mătăsuri,
mai
bine
creionăm
partea nevăzută a străzilor de noapte.
o
ceată de cântăreți pune iernile la punct.
epopeea
de jad e a lor,
a
mea este de când m-am născut,
m-ai
înfrățit cu lemnul viorilor,
cât
să-ți rămân arcuș
pe
inima dintâi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu