Claudia Priefer
Creierul
meu miroase a fluture ars
nici
macar Guerlain nu mai poate amana
sau
trage pe sfoara sfarsitul
metamorfoza
arde corzile si fluturii renasc din propria cenusa
pentru
urmatoarea iubire perfecta
fereastra
se deschide singura ca pentru fiecare intoarcere in viitor.
Umbra
mea isi face cafeaua de dimineata
apoi
se prelinge
lichefiata
pana
la prima pereche de pantofi
isi
pune prafuri sublime pe fata
isi
da intalnire in propria imaginatie
cu
oglinda din tinerete
intre
timp ofteaza, rade, scrie, plateste nota de plata, face screening,
salata de rosii, asteapta, spera si plange uneori
ziua
se scurge in noapte
pantofii
se pun singuri la loc
in
cutii
la
fel si cerceii
ridurile
umbra
care sunt se depune ca un buchet de flori ofilite pe perna mea
acolo
unde nu o mai atinge nimeni
si
nimic
pana
dimineata.
Am
avut o iubita care semana a ogar hamesit
imi
transpirau palmele asteptand-o mereu
sa
se intoarca din lungile ei ameteli
dragostea
noastra era ceva ca o vanatoare regeasca
avea
buzele aspre si luminoase
sentimentele
ne crapau pe la colturi
imi
facusem cuib in triunghiul linistii
descris
de gatul, umarul si sanul ei stang si
ne
iubeam atat de intens incat simteam
sangele
scartaindu-ne in vene, coplesitor
"ma
ucizi ca un luceafar"- spunea
parca
plecam la razboi, parca plecam la rugaciune
ma
lasam calcat in picioare, ma lasam...
totul
se petrecea intre perne si trenuri
se
lumina de ziua doar dincolo de bratele ei
acum
nu mai caut
adesso
do la caccia a me stesso
oh,
eu am avut o iubita care semana a ogar hamesit
buzele
ei luminoase cu pulbere de stele si pribegii
de
luna le caut
cu
mainile-nghetate, ca prin blestem, in bezna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu