Mai este iarnă-n mine

Violetta Petre

Se-nseninează noaptea şi cerul se deschide

Când îi zâmbim tristeţii pe care-o-mbrăţişăm

Ne căutăm amarul ascuns printre firide

Şi birul depărtării în fiecare zi îl dăm...

O lacrimă sau două, un scâncet singuratic

Ne sunt mereu sub geană şi-n cântecul de liră

Umorile prelinse-n căuşul hipocratic

Ne vindecă de toate şi jalea se răsfiră

Timid, sub flori de gheaţă se-mprăştie pe geamuri

(Mai este iarnă-n mine şi-n tine ger mai este)

Dar primăveri îmbracă golaşe, triste ramuri

Şi se mai scrie-n lume o tainică poveste...