Anne Marie Bejliu
rupe
lanţurile pământului de mine
fluture
cu aripile arse sunt
iar
sufletul îmi macină gândurile
căutând
zborul.
nicicând
lut,
veşnică
stâncă
rostogolind
pocale de visuri
în
banal...
fărâmiţez
poveştile
în
fila dintre două ţărmuri însângerate
de
libertatea promisă
sunt.
sau
nu. nu sunt.
vreau
să plec...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu