Destin

Ella Blue

Nu pot să leapăd haina asta slută.

Cu multe vrăji urzeala e țesută.

M-am învățat să beau prea mult amar.

E prea târziu s-o leapăd, e-n zadar!

O viață-ntreagă am sperat la bine

Și am visat mereu la zări senine.

Un zbor, în vis, am încercat ades,

Dar numai aripi frânte am cules.

De-atâtea ori, făptura mea firavă

Cădea-n genuchi, răpusă de otravă.

Ducea o cruce mult prea greu de dus,

Cu mâinile întinse spre Iisus.

Și n-am cerut scutire de corvoadă.

Doar pace, de se poate, drept dovadă,

Că vreau să port aceeași haină slută,

Așa… cu tot ce fost-a ea țesută…