Aura Popa
Iubitul
meu, ne-a mai murit o vară
Pe
braţele unui apus de maci.
Se
tânguie-a-ntomnare o vioară
Pe
margini de secunde … Iarăşi taci
Şi
te întorci cu spatele-nspre lume.
Pui
visul între file de stagnări,
Şi
îţi acoperi marea parc-anume
Să
nu-mi stârneşti furtuna de-ntrebări.
Azi
nu vâslesc nici eu a răzvrătire.
(În
ape tulburi în zadar citeşti …)
S-a
strâns atâta noapte în privire
C-apun
şi eu cât tu … copilăreşti …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu