Ecouri târzii

Luiza-Adriana Grama

Poţi să baţi într-o uşă de plumb?

Poţi să găseşti ecou

într-o lume surdă înconjurată de ziduri?

Mi-am zdrelit pumnii

bătând la uşa sufletului tău

şi acum toată fiinţa mea

e însângerată.

Îţi cer să-mi dai înapoi

toate semnele de punctuaţie

pe care le-ai luat când ai plecat.

Semnul exclamării nu mă mai poate sprijini,

iar semnul întrebării mă face prizonieră mereu.

Nu ştiu să pun punct...

nu-l găsesc...

nici pe mine nu mai ştiu unde m-am pus...

oare am rămas la tine?