Ciobotariu Maria
Urmele
tale
au
lăsat rădăcini
în
suflet
cresc
în rânduri
de
îmbrăţişări
uneori
timpul
alergă
prin locuri
depărtate
într-o
mare a tăcerii
modificând
drumul
cuvintelor
asemeni
unor săgeţi
din
jocul timpului
vreau
să înţeleg
cum
s-au revărsat
lacrimile
între
ziduri reci
din
ploaia de gânduri ...
ropotesc
pe ţărm
în
răcoarea dimineţii
sub
privirile cerului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu