BALADA PESCĂRUȘULUI

versuri

Loredana Vițelaru Nicoleta

montaj

Sandu Alrox

muzica

Dana Dragomir

De ce te-agiți, tu, mare, spumegindu-ți malul,

A cui durere plingi, de îți înalți tu vălul ?

Unde-ți pierzi tu luciul și glasul lași în larg ?

De ce zaci în furtună și valuri ți se sparg ?

Ți-alungi, tu pescărușii ce-ți cîntă în balade,

Cînd asfintitu-ți pune, în plete, diamante

Tu le sfărîmi îndată cu vocea-ți furioasă

Nu vrei s-asculți omagiul, de parcă nici nu-ți pasă.

Eu ... ți-am trimis pe vînt, să-ți dea tot ce mi-ai dat

Și ultima fărîmă, într-un refren cîntat.

Un ultim pescăruș, ce-l ții în palma ta ...

Să nu-l alungi vreodată, căci e iubirea mea.

Ți l-am lăsat în grijă, nu l-am știut ... iubi,

I-am frînt a lui aripă, n-am vrut eu al răni.

Sau, poate ... mult prea mult, în zbor eu l-am purtat

Dar n-am știut eu mare, durerea ce i-am dat.

Acum ți l-am întors, în largul tău să-l porți,

Să-ți cînte cu-al meu glas, în mii și mii de nopți.

Să nu mai plingi, tu ... mare, durerea mea vreodată,

Căci nu mai vin să-ți cer, iubirea-nlăcrimată.

Voi scrie sus pe cer, în fiecare-apus

Baladă pentru el, cu pana ce i-am smuls

Să-ți cînte pescărușul și aripa să-i crească

Să se înalte-n zbor ca pasărea măiastră.

De supărări ești neagră și-n stînci te tot lovești

Sub razele de luna, iubirea mi-o jelești,

Dar trist ți-e glasul tău și-n suflet mă străpunge,

Chiar de-n adînc tu plingi, în inimă mă frige.

Să nu mai plingi tu mare, nici tristă să nu fii,

Căci n-am să mai iubesc, alt pescăruș, de-o fi,

Ți-am dat tot ce-am avut, nimic nu mi-a rămas

Să-ți cînte pescărușul, iubirea cu-al meu glas.