Madalina Elena Barbu
Las
anii să colinde prin păduri
Iar
visele le strâng într-o cunună
Tu
toamnă, vii mereu să-mi furi
Din
tinereţea care-n cer se-adună.
Mai
rup o filă azi din calendar
Septembrie
trecut, numit răpciune
Îmi
dă în dar încă un an
Puţin
încărunţit, cu zile fără nume.
Îmi
este toamna primul anotimp
Pe
care l-am zărit în astă viaţă
Cu-atâta
bogăţie, mi-a dat să mă alint
Iar
frumuseţea ei, cu grijă mă răsfaţă.
Mi-e
sufletul cusut cu frunze moi
Cu
aurite străluciri de voie bună
Se
joacă toamna prin copacii goi
Mereu
îndrăgostiţi de cer, soare şi lună.
Las
anii să colinde-n anotimp
Chiar
dacă bruma-n zori va fi mai groasă
Înnumăr
zilele pierdute în răstimp
Bătătorind
ţărâna.., cu viaţa-mi păcătoasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu