Dorel Dumitru
Pribeag
am fost si voi ramane
Prin
toamnele ce-au fost si vor veni,
Si
cine oare-mi poate spune
Cand
pribegia mea se va opri.
Pribeag
mi-a fost si gandul uneori
Si
tot pribeag te-am cautat pe tine,
Dar
poate tu, adeseori,
N-ai
inteles de unde pribegia-mi vine.
Si-acum
as vrea sa ma opresc
E
toamna si parca-am obosit,
Frunzele
cad, se ofilesc,
Tu
fa-mi un loc mai cald de odihnit.
Opreste-ma
din pribegia mea nebuna
Si
spune-mi c-am ajuns departe,
Alinta-ma
c-o vorba buna,
Pe
mine ... cel pribeag pe frunze moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu