Când clipa se opreşte-n loc

Petre Violetta

Cât îmi lipseşti, acum când mor poeme

În părul tău cu versuri care gem !

M-aş linişti iubite, peste vreme

De-aş mai putea de vară, să mă tem

De vara noastră-n care nasc poveşti

Cu nemurirea-ntr-un sărut hoinar;

Îţi sunt aproape, ce iubit îmi eşti !

Când de pustiul toamnei n-am habar ...

Ce mult mă doare-acum când îţi lipsesc !

Şi vara asta plânge după noi.

Ascultă, teii-şi spun cât se iubesc

Şi cer un pic de verde înapoi ...

Ne pierde toamna-n frunzele ce pier

Şi paşii ni-s mai rari şi-ncremeniţi,

Un vis rămâne ca un vechi reper

În irişii uitaţi şi obosiţi ...