Ciobotariu Maria
În
şoapte de alint,
eu
te zăresc
pe
aripi de iubire
în
clipa de -nceput
a
unui vis
credeam
că te-am uitat,
când
cerul a lăcrimat
în
stropi mari de ploaie
te-am
regăsit ...
în
dor topit
din
pulbere de stele
şi
adieri de vânt
lumină
răspândită
peste
obrajii
arşi
de căutări
călător
peste timp
a
gândului amintire
trezit
din braţele tăcerii
mai
lasă-mă
să-ţi
mângâi chipul
din
ceaţa grea a uitării ...
Nu am ce sa iti ofer …Nu mai am nimic …Tot ce am avut am dat deja.Toti au primit cate ceva...Fiecare persoana din viata mea are ceva care sa-i aminteasca de mine in clipele cand va fi singura. Una un vis, alta un gest, una o speranta, alta o clipa de dragoste, una un zambet dimineata in zori, alta o mana calda pe obraz cand ii era greu, toate au 100 de grame de tandrete. As vrea sa iti dau si tie ceva, insa...pentru tine, imi pare rau...chiar nu mi-a mai ramas nimic...Daca vrei, uite, mai am ceva, mic, marunt...nu stiu daca o sa iti placa. E un lucru inutil si fara sens...insa daca vrei ia-l tu. E singurul lucru care mi-a mai ramas! Este multumirea mea din inima!
RăspundețiȘtergerenultumesc Maria, deja e prea mult!
RăspundețiȘtergere