Viaţa ca şi marea

Petre Violetta

Nu ştiu de-i mai amarnic să stau, sau să m-avânt

În largul Mării celei pe care o ador

Destine-alambicate-mi întind un jurământ

Eu mă ascund în valul de foc şi vise mor ...

Pe ţărmul nestatornic, aştept chemarea vie

A unui gând-ispită- adâncul mi-l înghite;

Un pas şi încă unul şi Marea o să-mi fie

Mormânt... Şi nu îmi pasă ce moarte îmi trimite ...

De viaţa-mbracă-n valuri, maramă de minciună

Şi-n frumuseţea ei, ascunde câte-un nor

Nu-i calea vinovată şi nici a lirei strună

Şi visele se frâng pe rând şi ce mai dor

Apusurile toate, cu-a lor neîndurare

Ce plouă peste lume la fel de-atâta timp!

Mai cântă o vioară, mai plânge-o lumânare

Şi-n fiecare clipă mai moare-un anotimp ...