Lazǎra

Bilea Diana Dobrita

rǎvǎșesc tainele de pe umerii zilei

dupǎ tine

sap în aripile pǎsǎrii celei mai înalte

în umbrele pe lângǎ care vei fi trecut

flǎcǎrile așteptǎrii îmi despletesc genunchii

cobori din flori pe marginea primului fluture

și Dumnezeu se frânge în patru zǎri

iubirea cântǎ din toate meridianele

pentru fiecare capǎt de speranțǎ

devin Lazǎra

bǎrbate de la începutul cuvântului

strig din toate femeile strânse în mine poeme

buze grele desprimǎvǎreazǎ malurile lumii

merg în lungul înfloririi

și strâng la piept rǎsǎriturile de soare

de lunǎ de lacrimǎ de lebǎdǎ pe ape târzii

bǎrbate al niciuneia dintre cǎderi

încinge-ți norii cu clopotele din sǎrbǎtoarea drumului