Cernat
Mirela
Plâng
dulce toamnele din noi
Îmbogățindu-ne
cu ploi,
Nuanțele
lor rubinii
Spălând
urmele sângerii
În
clăbucit noroi
Configurând
conturul negreoi
Al
tumultoasei energii
Din
crudele câmpii
Când
tinerețile șuvoi
Descopereau
tipar de doi
-n
absența lacrimii
Voind
să bea vieții fiorii -
Rebeli
în pas vioi
Nutrind
înmuguriri de soi,
Fierbând,
bolind în zorii
De
pizmă că li-s furii
Nălucilor
ce-n sunet de oboi
Nopți
destrămau făr' de ostoi
Limbilor
ascuțite din văpăi
Ale-ncleștărilor
în umbre de odăi...
Botgroși,
scatii și cintezoi,
Un
pitpalac și pițigoi
Vesteau
pe ram lumina-n zi,
Nocturne-ncrâncenări
urmând a învoi
S-adoarmă-n
norii sidefii
Până
când luna-n pânze moi
Anină
bolții stelele șiroi.
-
Așteaptă sulițele a le luci,
Ochii
într-ale lor făclii ne-om oglindi
Nerămânând
îngerii, demoni goi
De
zvâcnet răsculat în noi!
Tomnaticul
ferice strai al lacrimii
Primăverii
inimii-om reînflori,
Surii
șuvițe-n argint de astre vor sclipi,
Și-n
răsărit zâmbi-vom toamnelor din noi
În
apropierea-ne de glia-mbogățită-n ploi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu