Jurca Marinela Florina
Vroiam
să rup tăcerea, ce tot muşcă din noi
Credeam
că filmul vieţii, va fii rulat napoi.
M-am
înşelat, dar nu mă tem, zâmbesc ...
Voi
merge înainte, napoi n-am să privesc.
E
oare prea târziu, e poate prea devreme ?
Pe
mine fericirea, pe nume să mă cheme ?!
Indiferent
ce viaţa, în cale-mi va mai scoate ...
N-am
să privesc napoi, voi merge mai departe !
Am
mai căzut şi ştiu, cunosc durerea toată
Dar
ştiu că am să pot, schimba această soartă.
Ridic
ochii la cer, privesc doar înainte ...
Mi-ascult
eu inima, căci ştiu că nu mă minte !
Am
să găsesc cândva, bucata mea de Rai
Pe-un
nor cernit de dor, cu mine poţi să stai.
Vom
împărţi şi cerul, ce-i încărcat de ploi ...
Dar
eu chiar şi atunci, n-am să privesc napoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu