Irosiri

Angelina Nădejde

Scrisoare de dor rătăcită-n pustiu,

Furtuni de nisip iau aduceri aminte,

Avea mângâiere de fluture viu

Şi lacrima serii în tandre cuvinte.

Am pus inocenţa din vise stinghere

Crezând în iubire ca în Dumnezeu,

Altare de jertfă în patru unghere,

Pe tine din umbră, sculptatu-te-am zeu.

Şi-n fiece seară cu mirul durerii,

Scriam nostalgia pe pânze de vânt,

Cerşindu-i speranţe mereu primăverii

Şi-n taină, în suflet, credeam în cuvânt.

Azi toate-s iluzii, închise pe veci,

Pe vrana iubirii, pecetea uitării,

Trimis-am scrisoarea pe alte poteci

Şi-n mine-s izvoare cu seva iertării.