Luiza-Adriana Grama
Când
elfii tac, poveştile sunt triste
Şi
luna-şi duce razele-n pustiu
Ploaia
din ochilor, strânsă-n batiste
Pune
pe inimii vălul străveziu.
Când
elfii-s trişti, poveştile-s albastre
Şi
noaptea-şi strânge stelele la piept
Ca
nici un dor, de-ar coborâ din astre
Să
nu şoptească: "Veşnic am s-aştept !"
Când
elfii dorm, albastru se-mpleteşte
În
rugăciuni şi vorbe de argint
Şi
peste tot ce-i viu, pacea domneşte
Şi
răsuflarea lor e dulce-alint.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu