Erau cândva ...

Petre Violetta

Adun boabe de rouă, cu gândul înserării

Ascuns în gene plânse, timid printre visări.

Tu, roagă-mă s-aştept să vii în somnul verii

Pe care toamna asta l-a aşternut pe mări

În spuma unui val dansând printre sirene,

În cântecul albastru ademenind iubiri,

Eu împletesc o şoaptă în visele perene

Cu dorurile tale din roşii trandafiri ...

O lacrimă mai plâng pe urmele sihastre

Pe care doar nisipul le mai îmbrăţişează.

Erau cândva , pe ţărm săruturile noastre

Privind nemărginirea cu adormirea trează...