Bunget Marin
Tu
ai plecat, dar eşti aici cu mine,
Să-ndeplinim
destinului cuvânt...
În
rostul scris al legilor divine
Nu
poţi desprinde cerul de pământ.
Ne-a
fost sortită o singură lumină,
Un
singur cer, un soare şi-un pământ,
Un
singur Eden ne va fi grădină
Şi
viaţă doar un singur legământ.
Am
fost legaţi de-o singură chemare,
Un
singur rost şi-un singur adevăr.
Cum
poate trece timpul în uitare,
Când
am crescut aceleaşi flori de măr?
Acelaşi
gând l-am prefăcut în şoapte,
Acelaşi
dor iubirea ne-a cuprins,
Am
străbătut aceeaşi zi şi noapte
Şi-aceleaşi
timpuri tâmplele ne-au nins.
Acelaşi
vis l-am rătăcit prin stele,
Cu-acelaşi
pas am străbătut nevoi,
În
zilele cu nor şi clipe grele
Am
plâns aceeaşi lacrimă amândoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu